1. [DEX '09] ALINĂTURĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.
2. [MDA2] alinătură sf [At: SADOVEANU, V. F. 83 / Pl: ~ri / E: alina + -(ă)tură] 1 Alinare. 2 (Reg) Pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate. 3 (Reg) Loc (într-un râu) unde apa stă liniștită.
3. [DLRLC] ALINĂTURĂ, alinături, s. f. Loc într-un rîu unde apa stă liniștită. Pescarul de păstrăvi la apa Frumoasei pășește din stîncă în stîncă, se încovoaie pe subt cetini... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă la alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67.
4. [DLRM] ALINĂTURĂ, alinături, s. f. Loc pe parcursul unui rîu unde apa este liniștită. – Din alina + suf. -(ă)tură.
5. [DOOM 3] alinătură (rar) s. f., g.-d. art. alinăturii; pl. alinături
6. [DOOM 2] alinătură (rar) s. f., g.-d. art. alinăturii; pl. alinături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL