1. [DEX '09] ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.
2. [MDA2] alinător, ~toare a [At: I. NEGRUZZI, S. V. 197 / Pl: ~i, ~oare / V: (înv) ~iu, ~oare / E: alina + -ător] 1-4 Care (domolește) (liniștește) (ușurează sau) mângâie.
3. [CADE] ALINĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care alină, care potolește, care mîngîie: n’avea ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului decît suferințele ei, și ~ pe Dumnezeu (ISP.).
4. [DLRLC] ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care domolește, potolește, calmează; liniștitor. Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinat oare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de viitoare! CERNA, P. 137. Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152.
5. [DLRM] ALINĂTOR, -OARE, alinători, -oare, adj. Care alină, liniștitor. – Din alina + suf. -(ă)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] alinător a. care alină.
7. [MDA2] alinătoriu, ~toare a vz alinător
8. [DOOM 3] alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. și pl. alinătoare
9. [DOOM 2] alinător adj. m., pl. alinători; f. sg. și pl. alinătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL