1. [DEX '09] ALINTĂTURĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.
2. [MDA2] alintătură sf [At: CIHAC I / Pl: ~ri / E: alinta + -ură] 1 Răsfățare. 2 Râzgâietură. 3 Cochetărie. 4 Ființă care se răsfață.
3. [CADE] ALINTĂTURĂ (pl. -turi) sf. Alintare, desfătare, desmierdare: în aceste patru cuvinte era atîta ~ șireată (D.-ZAMF.) [alinta].
4. [DLRLC] ALINTĂTURĂ, alintături, s. f. Alintare, dezmierdare.
5. [DLRM] ALINTĂTURĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură.
6. [Scriban] alintătúră f., pl. ĭ. Vorbă de alintare, ca: puiule (copile), Lenuța (Elena). Copil saŭ femeĭe alintată: uf, ce alintătură nesuferită!
7. [DOOM 3] alintătură s. f., g.-d. art. alintăturii; pl. alintături
8. [DOOM 2] alintătură s. f., g.-d. art. alintăturii; pl. alintături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL