1. [MDA2] alcam sn [At: CORESI, ap. HEM 768 / Pl: ~uri / E: mg alkalom „prilej”] (Îvr) 1 Viclenie. 2 Capcană. 3 Prilej de ceartă. 4 (Fam; lpl) Fițe.
2. [CADE] †ALCAM (pl. -muri) sn. 1 Viclenie, cursă: ne-am cufundat și ne chinuim în năpăștile vrăjmașului și în ~urile lui (COR.) ¶ 2 Trans. (TRIB.) (BUD.) Viclenie, apucături ascunse, tertipuri [ung. alkalom].
3. [Scriban] alcám n., pl. urĭ (ung. alkalom, tractat, ocaziune, caz). Vechĭ. (Cor.). Azĭ Trans. Rar. Viclenie, cursă.
4. [MDA2] arcam sn vz alcam
5. [DER] alcam (-muri), s. n. – Viclenie, șiretlic, tertip. Mag. alkalom „ocazie, șansă”. Înv., supraviețuiește în anumite puncte din Trans.
6. [DLRLV] ALCAM s.n. (Criș.) Ocazie, prilej. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaște păcătoșilor pre pocanie. C 1692, 511v. Etimologie: magh. alkalom. Cf. m e i d e a n (2).
7. [DAR] alcam, alcamuri s.n. (reg.) apucătură, viclenie
8. [DRAM 2021] alcam, alcamuri, s.n. (înv., reg.) 1. Viclenie. 2. Amabilitate (fățarnică). – Din magh. alkalom „prilej, ocazie” (DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL