1. [DEX '09] ALBURIU, -IE, alburii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare albicioasă. 2. S. n. Culoare alburie (1). – Alboare + suf. -iu.
2. [MDA2] alburiu, ~ie a [At: ODOBESCU, S. III, 184 / Pl: ~ii / E: alboare + -iu] 1 Albicios. 2 (D. culori) Deschis. 3 (D. culori) Șters2.
3. [CADE] ALBURIU adj. Ce bate în alb: în juru-i se desface un rotocol de lumină alburie (VLAH.) [alboare].
4. [DEX '98] ALBURIU, -IE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Alboare + suf. -iu.
5. [DLRLC] ALBURIU, -IE, alburii, adj. 1. Albicios. Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. 2. (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. ♦ (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. Spinul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101.
6. [DLRM] ALBURIU, -IE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu.
7. [Șăineanu, ed. VI] alburiu a. 1. albicios: pe bolta alburie o stea nu s’arată EM; 2. se zice de porumbul alb și mare în bob. [V. alboare].
8. [Scriban] alburíŭ, -íe adj. Albicĭos.
9. [DOOM 3] alburiu2 s. n., art. alburiul
10. [DOOM 3] alburiu1 adj. m., f. alburie; pl. m. și f. alburii
11. [DOOM 2] alburiu1 adj. m., f. alburie; pl. m. și f. alburii
12. [DOOM 2] alburiu2 s. n., art. alburiul
13. [MDO] alburiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL