1. [MDA2] agâmbat, ~ă smf, a [At: MARIAN, SA. 264 / Pl: ~ați, ~e / E: agâmba] 1-2 (Reg) (Om) nenorocit.
2. [MDA2] agâmba vt [At: ȘEZ. II, 229 / V: gâm~[1] / Pzi: agâmb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (Îim) A călca.
3. [CADE] † GÎMBA vb. tr. Trans. A pune mîna pe cineva, a-l înhăța, a-l prinde; a-l surprinde [👉 AGÎMBA].
4. [Scriban] agîmb, V. gîmb.
5. [Scriban] gîmb, a -á v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).
6. [DER] agîmba (-bez, -at), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb.
7. [DRAM 2021] agâmbat, -ă, agâmbați, -te, adj. (reg.) Strâmb, încovoiat. – Din agâmba.
8. [DRAM 2015] agâmbat, -ă, agâmbați, -te, adj. – (reg.) Strâmb, încovoiat. – Din agâmba.
9. [DRAM 2021] agâmba, agâmb, v.t.r. (reg., înv.) A (se) strâmba; a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus „deformare”) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- (protetic) + lat. gambare (MDA).
10. [DRAM 2015] agâmba, agâmb, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) strâmba (D. Pop, 1970; Memoria, 2001); a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- + lat. gambare (MDA).
11. [DRAM] agâmba, agâmb, vb. tranz. – A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); a- + lat. gambare (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL