1. [DEX '09] AFURISENIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var: afurisanie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).
2. [MDA2] afurisenie sf [At: PRAV. MOLD. 541 / V: (înv) ~san~ / Pl: ~ii / E: afurisi + -enie] 1 (Bis) Anatemă. 2 Blestem. 3 (Fig; termen inj.) Afurisit. 4-5 (Fam; îlav) (Nici măcar) de-~ Deloc.
3. [DEX '98] AFURISENIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = câtuși de puțin; defel. [Var.: afurisanie s. f.] – Afurisi + suf. -enie (după sl. zaklin, -anie).
4. [DLRLC] AFURISENIE, afurisenii, s. f. (Bis.; astăzi rar) Blestem, anatemă, excomunicare. ◊ Loc. adv. (Familiar) (Nici) măcar de-afurisenie = cîtuși de puțin; nicidecum, de fel. N-a venit unul să m-ajute, măcar de-afurisenie! – Variantă: afurisanie (ODOBESCU, S. A. 88) s. f.
5. [DLRM] AFURISENIE, afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatemă. ◊ Loc. adv. (Fam.) (Nici) măcar de-afurisenie = cîtuși de puțin; de fel. [Var.: afurisanie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie (după v. sl. zaklin, -anie).
6. [DEX '09] AFURISANIE s. f. v. afurisenie.
7. [MDA2] afurisanie sf vz afurisenie
8. [CADE] AFURISANIE, AFURISENIE sf. ⛪ Pedeapsă canonică prin care e îndepărtat cineva din ceata credincioșilor și e oprit pentru un timp de la biserică: cu mare blăstem au legat și cu strașnică afurisanie au scris testamentul (N.-COST.) [afurisi].
9. [Șăineanu, ed. VI] afurisanie f. pedeapsă canonică: anatemă, excomunicare.
10. [Scriban] afurisánie și (ob.) -énie f. (d. a afurisi și sufixu sl. -ánie). Excludere dintr’o religiune, excomunicare, Blestem.
11. [DOOM 3] afurisenie (desp. -ni-e) s. f., art. afurisenia (desp. -ni-a), g.-d. art. afuriseniei; pl. afurisenii, art. afuriseniile (desp. -ni-i-)
12. [DOOM 2] afurisenie (-ni-e) s. f., art. afurisenia (-ni-a), g.-d. art. afuriseniei; pl. afurisenii, art. afuriseniile (-ni-i-)
13. [IVO-III] afurisenie, -niei gen. a.
14. [D.Religios] afurisenie, afurisenii s. f. 1. Pedeapsă canonică prin care o persoană este îndepărtată din obștea credincioșilor și oprită pentru un timp de a frecventa biserica; anatemă, blestem. ♦ Loc. adv. (Fam.) (Nici) Măcar de-afurisenie = câtuși de puțin, deloc, defel. [Var.: afurisanie s. f.] – Din afurisi + suf. -enie.
15. [DRAM 2021] afurisenie, afurisenii, s.f. Blestem. – Din afurisi + suf. -enie, după v.sl. zaklin, -anie (DLRM, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL