1. [DEX '09] AFRUNTARE s. f. v. afrontare.
2. [MDA2] afruntare sf vz afrontare
3. [DEX '09] AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
4. [DEX '09] AFRONTARE s. f. (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [Var.: afruntare s. f.] – Cf. afrunta.
5. [DEX '09] AFRUNTA, vb. I v. afronta.
6. [MDA2] afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
7. [MDA2] afrontare sf [At: DEX2 / V: -run- / E: afronta] 1 (Rar) înfruntare. 2 (Med) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
8. [MDA2] afrunta vt vz afronta
9. [DLRLC] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
10. [DLRM] AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).
11. [DN] AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
12. [DN] AFRONTARE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [< afronta].
13. [MDN '00] AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
14. [DOOM 3] afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
15. [DOOM 3] afrontare (desp. a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontării
16. [DOOM 2] afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează
17. [DOOM 2] afrontare (a-fron-) s. f., g.-d. art. afrontării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL