1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
2. [MDA2] sfătoșenie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: sfătos + -enie] 1 Plăcere de a da sfaturi (1), de a povesti etc Si: (reg) ocoșag, opșag, (fam) sfătoșie. 2-3 Comunicativitate (1-2). 4 (Îlav) Cu ~ Cu înțelepciune.
3. [DEX '98] SFĂTOȘENIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
4. [DLRLC] SFĂTOȘENIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos; comunicativitate. Un grup de tineri... se opri tot lîngă grupul lui moș Gheorghe, atrași de sfătoșenia lui. MIHALE, O. 520. Ce-o fi, om vedea, încheie cu sfătoșenie Tase chiristigiul. CAMIL PETRESCU, O. II 90.
5. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / E: sfătos + -ie] (Fam) Sfătoșenie (1).
6. [Scriban] sfătoșíe f. Pop. Fam. Calitatea de a fi sfătos. – Și -șénie.
7. [DOOM 3] sfătoșenie (desp. -ni-e) s. f., art. sfătoșenia (desp. -ni-a), g.-d. sfătoșenii, art. sfătoșeniei
8. [DOOM 2] sfătoșenie (-ni-e) s. f., art. sfătoșenia (-ni-a), g.-d. sfătoșenii, art. sfătoșeniei
9. [IVO-III] sfătoșenie, -niei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL