1. [DEX '09] ADMITERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen de acceptare a unui candidat într-o instituție de învățământ. – V. admite.
2. [MDA2] admitere sf [At: DA ms/ Pl: ~ri / E: admite] 1 Primire drept bun. 2 Considerare ca adevărat. 3 Acord (provizoriu) cu ceva sau cu cineva. 4 Îngăduire. 5 Curs favorabil dat unei cereri. 6 Primire a unui solicitator. 7 Acceptare a unui candidat. 8 (Îs) Examen de ~ Examen care se dă pentru acceptarea unui candidat într-o instituție de învățământ.
3. [DLRLC] ADMITERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen pe baza căruia un candidat poate fi primit într-o școală de grad mai înalt. Examenul de admitere a fost fixat pentru 1 septembrie.
4. [DLRM] ADMITERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen pe baza căruia un candidat poate fi primit într-o școală.
5. [DN] ADMITERE s.f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen de primire într-o școală. [< admite].
6. [DEX '09] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.
7. [MDA2] admite vt [At: EMINESCU, N. 44 / Pzi: admit/ E: fr admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4 A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat.
8. [CADE] *ADMITE (-mit) vb. tr. 1 A primi pe cineva (într’o societate, într’o școală, într’o instituțiune, într’o slujbă, etc): l-au admis cu majoritate de voturi; a trecut examenul și a fost admis ¶ 2 A lăsa să intre: după puțină așteptare, a fost admis în cabinetul ministrului ¶ 3 A primi (vorb. de lucruri): i-au admis cererea de a trece din nou examenul ¶ 4 A primi, a îngădui, a da voie: nu-ți admit nici-o observațiune ¶ 5 A recunoaște (de adevărat): admițînd chiar că ai avea dreptate [lat.].
9. [DEX '98] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.
10. [DLRLC] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44. 2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață. ◊ Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă. ♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen. – Formă gramaticală: part. admis.
11. [DLRM] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).
12. [DN] ADMITE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].
13. [MDN '00] ADMITE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre)
14. [Șăineanu, ed. VI] admite v. 1. a primi (prin favoare): a admite într’o societate; 2. a recunoaște de adevărat.
15. [Scriban] *admít, -mis, a -mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet). Primesc, încuviințez: admit într’o societate. Recunosc ca adevărat: admit un principiŭ. Tolerez: această afacere nu admite nicĭ o întîrziere. Primesc favorabil: admit o cerere.
16. [DOOM 3] admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri
17. [DOOM 2] admitere s. f., g.-d. art. admiterii; pl. admiteri
18. [DOOM 3] admite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admit, 2 sg. admiți, 3 sg. admite, perf. s. 1 sg. admisei, 1 pl. admiserăm, m.m.c.p. 1 pl. admiseserăm; conj. prez. 1 sg. să admit, 3 să admită; ger. admițând; part. admis
19. [DOOM 2] admite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admit, imperf. 3 sg. admitea; conj. prez. 3 să admită; ger. admițând; part. admis
20. [MDO] admite
21. [DER] admite (admit, admis), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL