1. [MDA2] admis, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iși, ~e / E: admite] 1 Primit ca bun. 2 Socotit ca adevărat. 3-4 (Și cu sens concesiv) Care este de acord cu ceva. 5 Îngăduit. 6 (D. o cerere) Căreia i s-a dat curs favorabil. 7 (D. un solicitator) Primit. 8 (D. un candidat) Acceptat.
2. [CADE] *ADMIS adj. 1 p. ADMITE ¶ 2 Recunoscut ca bun, încuviințat, folosit de toți: e o expresiune ~ă de curînd ¶¶ contr. NEADMIS [fr. < lat.].
3. [Șăineanu, ed. VI] admis a. 1. primit într’o adunare; 2. adoptat de uz.
4. [DEX '09] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.
5. [MDA2] admite vt [At: EMINESCU, N. 44 / Pzi: admit/ E: fr admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4 A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat.
6. [CADE] *ADMITE (-mit) vb. tr. 1 A primi pe cineva (într’o societate, într’o școală, într’o instituțiune, într’o slujbă, etc): l-au admis cu majoritate de voturi; a trecut examenul și a fost admis ¶ 2 A lăsa să intre: după puțină așteptare, a fost admis în cabinetul ministrului ¶ 3 A primi (vorb. de lucruri): i-au admis cererea de a trece din nou examenul ¶ 4 A primi, a îngădui, a da voie: nu-ți admit nici-o observațiune ¶ 5 A recunoaște (de adevărat): admițînd chiar că ai avea dreptate [lat.].
7. [DEX '98] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.
8. [DLRLC] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44. 2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață. ◊ Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă. ♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen. – Formă gramaticală: part. admis.
9. [DLRM] ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).
10. [DN] ADMITE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].
11. [MDN '00] ADMITE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre)
12. [Șăineanu, ed. VI] admite v. 1. a primi (prin favoare): a admite într’o societate; 2. a recunoaște de adevărat.
13. [Scriban] *admít, -mis, a -mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet). Primesc, încuviințez: admit într’o societate. Recunosc ca adevărat: admit un principiŭ. Tolerez: această afacere nu admite nicĭ o întîrziere. Primesc favorabil: admit o cerere.
14. [DOOM 3] admite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admit, 2 sg. admiți, 3 sg. admite, perf. s. 1 sg. admisei, 1 pl. admiserăm, m.m.c.p. 1 pl. admiseserăm; conj. prez. 1 sg. să admit, 3 să admită; ger. admițând; part. admis
15. [DOOM 2] admite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admit, imperf. 3 sg. admitea; conj. prez. 3 să admită; ger. admițând; part. admis
16. [MDO] admite
17. [DER] admite (admit, admis), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL