1. [DEX '09] ADJUDECARE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. – V. adjudeca.
2. [MDA2] adjudecare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: adjudeca] (Jur) Atribuire (prin hotărâre judecătorească) a unui bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.
3. [DLRLC] ADJUDECARE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. Bun atribuit prin adjudecare.
4. [DLRM] ADJUDECARE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca.
5. [DN] ADJUDECARE s.f. Acțiunea de a adjudeca. [< adjudeca].
6. [Șăineanu, ed. VI] adjudecare f. lucrarea de a adjudeca și actul prin care se adjudecă.
7. [DEX '09] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.
8. [MDA2] adjudeca vt [At: CADE / Pzi: adjudec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.
9. [CADE] *ADJUDECA (-ec) vb. tr. ⚖️ 1 A hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva de drept: Basarabia fusese adjudecată Rusiei (I.-GH.) ¶ 2 A da un lucru aceluia care a oferit un preț mai bun la mezat, a harecilui: bunul se va ~ asupra aceluia care la cea din urmă strigare va fi dat prețul cel mai mare (PR.-CIV.) [lat. adjudicare cu accepțiunile fr. adjuger].
10. [CADE] ‡ATÎRDISI, ‡ATIRDISI (-isesc) I. vb. intr. ⚖️ A da ceva mai mult peste prețul oferit de altul pentru un lucru ce se vinde la mezat: acel ce atirdisește la o licitație... rămîne îndatorit să priimească lucrul (COD.-CAL.). II. vb. tr. = ADJUDECA [ngr. άρτηρδίςω < tc.].
11. [DLRLC] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui, prin hotărîre judecătorească, un bun aceluia care a oferit prețul cel mai mare la licitație.
12. [DLRM] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărîre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.
13. [DN] ADJUDECA vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].
14. [MDN '00] ADJUDECA vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger)
15. [Șăineanu, ed. VI] adjudecà v. 1. a hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva după drept; 2. a da celui ce oferă mai mult; 3. fig. a da, a decerne o recompensă.
16. [Scriban] *adjúdic, a -á v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc.
17. [Scriban] *adjudicațiúne f. (lat. adjudicátio, ónis). Acțiunea de a adjudica. – Și -áție, dar ob. -áre.
18. [DOOM 3] adjudecare (atribuire) s. f., g.-d. art. adjudecării; pl. adjudecări
19. [DOOM 2] adjudecare (atribuire) s. f., g.-d. art. adjudecării; pl. adjudecări
20. [DOOM 3] adjudeca (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 1 sg. adjudec, 2 sg. adjudeci, 3 adjudecă; conj. prez. 1 sg. să adjudec, 3 să adjudece
21. [DOOM 2] adjudeca (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 3 adjudecă
22. [DER] adjudeca (-c, -at), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare. – Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL