Definiție și ce înseamnă adjudeca

1. [DEX '09] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

2. [MDA2] adjudeca vt [At: CADE / Pzi: adjudec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

3. [CADE] *ADJUDECA (-ec) vb. tr. ⚖️ 1 A hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva de drept: Basarabia fusese adjudecată Rusiei (I.-GH.) ¶ 2 A da un lucru aceluia care a oferit un preț mai bun la mezat, a harecilui: bunul se va ~ asupra aceluia care la cea din urmă strigare va fi dat prețul cel mai mare (PR.-CIV.) [lat. adjudicare cu accepțiunile fr. adjuger].

4. [DLRLC] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui, prin hotărîre judecătorească, un bun aceluia care a oferit prețul cel mai mare la licitație.

5. [DLRM] ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărîre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.

6. [DN] ADJUDECA vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].

7. [MDN '00] ADJUDECA vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger)

8. [Șăineanu, ed. VI] adjudecà v. 1. a hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva după drept; 2. a da celui ce oferă mai mult; 3. fig. a da, a decerne o recompensă.

9. [CADE] ‡ATÎRDISI, ‡ATIRDISI (-isesc) I. vb. intr. ⚖️ A da ceva mai mult peste prețul oferit de altul pentru un lucru ce se vinde la mezat: acel ce atirdisește la o licitație... rămîne îndatorit să priimească lucrul (COD.-CAL.). II. vb. tr. = ADJUDECA [ngr. άρτηρδίςω < tc.].

10. [Scriban] *adjúdic, a -á v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc.

11. [DOOM 3] adjudeca (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 1 sg. adjudec, 2 sg. adjudeci, 3 adjudecă; conj. prez. 1 sg. să adjudec, 3 să adjudece

12. [DOOM 2] adjudeca (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 3 adjudecă

13. [DER] adjudeca (-c, -at), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare. – Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ET CETERA loc. adv. (Arată că enumerarea ar putea fi continuată) Și […]
1. [DEX '09] ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri […]
1. [DEX '09] ETAJARE, etajări, s. f. Acțiunea de a (se) etaja și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] ETAJAT, -Ă, etajați, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. – V. etaja. […]
1. [DEX '09] ETAJERĂ, etajere, s. f. Mobilă formată dintr-unul sau din mai multe rafturi […]
1. [DEX '09] ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de […]
[MDN '00] ETALAJIST, -Ă s. m. f. 1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro