Definiție și ce înseamnă aclamat

1. [MDA2] aclamat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aclama] Primit cu ovații.

2. [MDA2] aclamat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aclama] 1-3 Aclamare (1-3).

3. [DEX '09] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.

4. [MDA2] aclama vt [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pzi: aclam / E: fr acclamer, lat acclamare] 1-3 A-și manifesta aprobarea, simpatia sau entuziasmul prin urale sau aplauze Si: a aplauda, a ovaționa.

5. [CADE] *ACLAMA (-am,-amez) vb. tr. A primi cu aclamațiuni, a alege prin aclamațiune: mulțimea aclamă pe învingător [fr. < lat.].

6. [DEX '98] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.

7. [DLRLC] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. Mitingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570.

8. [DLRM] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).

9. [DN] ACLAMA vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].

10. [MDN '00] ACLAMA vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)

11. [Șăineanu, ed. VI] aclamà v. a primi cu strigăte de bucurie sau de aprobare.

12. [Scriban] *aclám, a -á v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.

13. [DOOM 3] aclama (a ~) (desp. a-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. aclam, 3 aclamă; conj. prez. 1 sg. să aclam, 3 să aclame

14. [DOOM 2] aclama (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclamă

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ISPRĂVNICIE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de […]
1. [DEX '09] ISPRĂVNICI, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de […]
1. [MDA2] isprăvnicit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: isprăvnici] […]
1. [MDA2] ispășanie sf vz ispășenie 2. [Șăineanu, ed. VI] ispășanie f. V. ispașă: ispășaniile […]
1. [DEX '09] ISPĂȘENIE, ispășenii, s. f. (Înv.) Ispășire. – Ispăși + suf. -enie. 2. […]
1. [DEX '09] ISPĂȘIRE, ispășiri, s. f. Acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, […]
1. [MDA2] ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, […]
1. [DEX '09] ISPĂȘITOR, -OARE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro