1. [DEX '09] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
2. [MDA2] aclama vt [At: ODOBESCU, S. II, 523 / Pzi: aclam / E: fr acclamer, lat acclamare] 1-3 A-și manifesta aprobarea, simpatia sau entuziasmul prin urale sau aplauze Si: a aplauda, a ovaționa.
3. [CADE] *ACLAMA (-am,-amez) vb. tr. A primi cu aclamațiuni, a alege prin aclamațiune: mulțimea aclamă pe învingător [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
5. [DLRLC] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. (De obicei subiectul este o colectivitate) A manifesta aprobare sau admirație pentru o persoană, o idee, o acțiune, prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa. Mitingul s-a încheiat cu o călduroasă manifestație de simpatie față de delegații străini participanți la congres, care au fost puternic aclamați. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570.
6. [DLRM] ACLAMA, aclam, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
7. [DN] ACLAMA vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
8. [MDN '00] ACLAMA vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. (< fr. acclamer, lat. acclamare)
9. [Șăineanu, ed. VI] aclamà v. a primi cu strigăte de bucurie sau de aprobare.
10. [Scriban] *aclám, a -á v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.
11. [DOOM 3] aclama (a ~) (desp. a-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. aclam, 3 aclamă; conj. prez. 1 sg. să aclam, 3 să aclame
12. [DOOM 2] aclama (a ~) (a-cla-) vb., ind. prez. 3 aclamă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL