1. [DEX '09] ACCEPT s. n. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. ♦ Încuviințare, aprobare. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.
2. [MDA2] accept sn [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~e / E: ger Akzept] 1 Consimțământ scris pe o poliță prin care o persoană desemnată de emitentul poliței se obligă să plătească beneficiarului, la scadență, suma prevăzută în poliță Si: acceptare, (înv) acceptațiune. 2 (Pex) Poliță.
3. [CADE] *ACCEPT (pl. -te) sn. ⚚ 1 Declarațiunea pusă pe o poliță prin care cel ce iscălește se obligă să plătească la scadență suma prevăzută în acea poliță: acceptarea se exprimă prin cuvîntul „accept” (COD.-COM.) ¶ 2 Polița acceptată [germ. A c c e p t < lat.].
4. [DEX '98] ACCEPT, accepte, s. n. Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.
5. [DLRLC] ACCEPT, accepte, s. n. Hîrtie de valoare prin care cineva se obligă să achite o sumă de bani pînă la un anumit termen. V. poliță.
6. [DLRM] ACCEPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o întreprindere asupra alteia și prevăzut cu o mențiune semnată de aceasta din urmă, prin care se obligă să achite o anumită sumă de bani la termenul fixat de emitent. – Germ. Akzept (lat. lit. acceptus).
7. [DN] ACCEPT s.n. Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. [< germ. Akzept, cf. lat. acceptus].
8. [MDN '00] ACCEPT s. n. 1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. 2. acord, aprobare. (< germ. Akzept)
9. [DCR2] accept s. n. Acord, aprobare ◊ „Prima mișcare – acceptul de a plăti un impozit de 649 691 lei.” Sc. 19 V 82 p. 2 (din accepta; DN3, alt sens)
10. [Șăineanu, ed. VI] accept n. poliță, efect de comerț prin care o persoană se obligă să plătească la scadență o sumă hotărîtă.
11. [Scriban] *accept și -éz, a -á v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s’o plătesc la scadență.
12. [DEX '09] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.
13. [MDA2] accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accept / E: fr accepter] A fi de acord.
14. [CADE] *ACCEPTA (accept) vb. tr. 1 A primi (o propunere, un dar) ¶ 2 ⚚ A se îndatori să plătească o poliță la scadență [fr. < lat.].
15. [DLRLC] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.
16. [DLRM] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).
17. [DN] ACCEPTA vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].
18. [MDN '00] ACCEPTA vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)
19. [Șăineanu, ed. VI] acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță.
20. [DOOM 3] accept (acord) s. n.
21. [DOOM 2] accept s. n.
22. [MDO] accept, pl. accepte
23. [DOOM 3] accepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accept, 2 sg. accepți, 3 acceptă; conj. prez. 1 sg. să accept, 3 să accepte
24. [DOOM 2] accepta (a ~) vb., ind. prez. 3 acceptă
25. [MDO] accepta (ind. prez. 1 sg. accept)
26. [DER] accepta (accept, -at), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. – Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f.
27. [DERC] ACCEPTA A accepta cu ochii închiși (sau orbește) (ceva) = A accepta fără chibzuială (ceva): Credea, oare, că-s prost și că am să accept totul orbește? (CEZAR PETRESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL