1. [DEX '09] ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă; accept. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.
2. [MDA2] acceptare sf [At: CADE / Pl: ~ări / E: accepta] 1 Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept Si: acceptat1 (1). 2 Accept (1).
3. [CADE] *ACCEPTARE sf. 1 Faptul de a accepta ¶ 2 ⚚ Îndatorirea de a plăti o poliță la scadență: ~a unei cambii trase la o epocă fixă de la înfățișare trebue să fie datată (COD.-COM.).
4. [DEX '98] ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.
5. [DLRLC] ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri. ▭ A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea «Frăția». CAMIL PETRESCU, B. 213. ♦ Consimțămîntul cuiva de a efectua o plată pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plată.
6. [DLRM] ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire, consimțire. ♦ (În decontările între întreprinderile socialiste) Consimțămîntul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordin dat băncii de întreprinderea cumpărătoare pentru achitarea documentului de plată acceptat.
7. [DN] ACCEPTARE s.f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire. ♦ (Cont.) Consimțămîntul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta].
8. [MDN '00] ACCEPTARE s. f. 1. acțiunea de a accepta. 2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta)
9. [DEX '09] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.
10. [MDA2] accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accept / E: fr accepter] A fi de acord.
11. [CADE] *ACCEPTA (accept) vb. tr. 1 A primi (o propunere, un dar) ¶ 2 ⚚ A se îndatori să plătească o poliță la scadență [fr. < lat.].
12. [DLRLC] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.
13. [DLRM] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).
14. [DN] ACCEPTA vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].
15. [MDN '00] ACCEPTA vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)
16. [Șăineanu, ed. VI] acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță.
17. [Scriban] *accept și -éz, a -á v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s’o plătesc la scadență.
18. [Scriban] *acceptațiúne f. (lat. acceptátio, -ónis). Acțiunea de a accepta. – Și -áție, dar ob. -áre.
19. [DOOM 3] acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări
20. [DOOM 2] acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări
21. [DOOM 3] accepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accept, 2 sg. accepți, 3 acceptă; conj. prez. 1 sg. să accept, 3 să accepte
22. [DOOM 2] accepta (a ~) vb., ind. prez. 3 acceptă
23. [MDO] accepta (ind. prez. 1 sg. accept)
24. [DER] accepta (accept, -at), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. – Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f.
25. [DERC] ACCEPTA A accepta cu ochii închiși (sau orbește) (ceva) = A accepta fără chibzuială (ceva): Credea, oare, că-s prost și că am să accept totul orbește? (CEZAR PETRESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL