Definiție "reticență"

Reticență (substantiv feminin) – atitudine de reținere sau ezitare în a spune ceva, a face ceva ori a se exprima liber; lipsă de deschidere, prudență sau rezervă.

Sensuri uzuale:

  1. Rezervă în exprimare, în manifestarea sentimentelor sau opiniilor.
  2. Ezitare sau neîncredere față de o situație, propunere sau persoană.

Exemple de folosință:

  1. „A răspuns cu reticență la întrebările jurnaliștilor.”

  2. „Reticența lui față de proiectul nou era evidentă.”

  3. „Inițial, a arătat reticență, dar apoi a acceptat invitația.”

  4. „Mulți părinți manifestă reticență în a folosi noile tehnologii educaționale.”

Alte articole interesante...

[MDA2] sterpetar sm [At: H XII, 227 / Pl: ~i / E: sterpet + -ar] […]
1. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație […]
1. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi. 2. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. […]
1. [DEX '09] STERPEZIT, -Ă adj. v. strepezit. 2. [MDA2] sterpezit, ~ă a vz strepezit […]
1. [MDA2] sterpi v vz stârpi 2. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. […]
1. [MDA2] sterpăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stârpici~, (îvr) stărpici~, (reg) stărpăciune[1], stăr~, […]
1. [MDA2] sterpie sf [At: PSALT. 62 / V: stâr~ / E: sterp + -ie] […]
1. [MDA2] sterpitate sf [At: BREZOIANU, R. 56 / Pl: ? / E: sterp + […]
Copyright 2025 © Explicativ.ro