Definiție Dex "Ușuraticã"

Cuvântul "ușuratică" este forma feminină a substantivului "ușuratic" și păstrează aceeași semnificație. Acesta se referă la o femeie care are obiceiul de a face lucruri ușoare sau de a evita efortul și responsabilitățile. Termenul poate avea o conotație negativă și poate sugera lipsa de seriozitate sau de maturitate în abordarea vieții sau a sarcinilor.

Exemple de folosință:

  1. "Ea este o adevărată ușuratică, întotdeauna caută scuze pentru a nu-și asuma responsabilitățile casnice." - Aici, "ușuratică" descrie o femeie care evită sarcinile casnice și preferă să nu se implice în gospodărie.
  2. "Managerul a observat că una dintre angajatele sale este o ușuratică care își delegă munca colegilor ei." - Se face referire la o angajată care nu își îndeplinește în mod corespunzător sarcinile de muncă și le transferă altora.
  3. "Vecina mea este o ușuratică; mereu găsește motive să nu ajute la activitățile comunitare." - Termenul "ușuratică" descrie atitudinea evitantă a vecinei în privința implicării în activitățile comunitare.
  4. "Fata mea este o ușuratică când vine vorba de teme școlare; nu își dedică timpul pentru studiu." - Se subliniază faptul că fiica este neglijentă în ceea ce privește învățarea.
  5. "Nu poți conta pe ea în situații dificile; este o ușuratică care nu face față presiunii." - Termenul "ușuratică" se referă la lipsa de rezistență și de determinare a acelei persoane în fața provocărilor.

"Ușuratică" se utilizează pentru a descrie femei care manifestă aceleași trăsături de neglijență, evitare a efortului și a responsabilităților, precum "ușuraticul" în cazul bărbaților. Este un termen cu conotație negativă care sugerează o atitudine neproductivă sau evitantă.

Alte articole interesante...

1. [Scriban] sfărămíță f. Fărămiță. 2. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o […]
1. [MDA2] sfărșang s [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XII, 44 / Pl: ? […]
1. [DEX '09] SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; […]
1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. […]
1. [MDA2] sfătoși vr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șesc / E: sfătos] (Reg) […]
1. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] SFĂTUIALĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. […]
1. [MDA2] sfătuință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60/18 / Pl: ~țe / E: sfătui + […]
Copyright 2024 © Explicativ.ro