Ambele forme, "subiectivism" și "subiectivitate," sunt corecte în limba română, dar au sensuri diferite. Iată mai multe informații despre acest aspect:
- Subiectivism:
- Definiție: "Subiectivismul" se referă la tendința de a interpreta sau de a aborda lucrurile din perspectiva subiectivă a individului, bazată pe opiniile, sentimentele sau experiențele personale. Este o abordare care acordă o importanță mare percepției și experienței individului în interpretarea realității sau în luarea deciziilor. Subiectivismul poate fi întâlnit în domenii precum filosofie, artă, sau în discuții despre moralitate, în care se analizează opinii sau valori personale.
- Subiectivitate:
- Definiție: "Subiectivitatea" se referă la caracteristica sau starea de a fi subiectiv, adică de a se baza pe percepții, opiniuni sau sentimente personale în loc de fapte sau argumente obiective. Este o calitate care indică că o perspectivă sau o evaluare a unei situații poate fi influențată în mod subiectiv de factori personali. Subiectivitatea poate fi considerată ca fiind opusă obiectivității, care presupune o abordare neutră și bazată pe fapte.
Observație: Alegerea între "subiectivism" și "subiectivitate" depinde de contextul în care este folosit termenul. Dacă se dorește a se discuta despre tendința generală de a aborda subiecte dintr-o perspectivă subiectivă, se poate folosi "subiectivism." Dacă se vrea a se descrie caracteristica sau starea de a fi subiectiv, se poate folosi "subiectivitate."
În concluzie, atât "subiectivism" cât și "subiectivitate" sunt corecte în limba română, dar trebuie folosite în funcție de context pentru a transmite sensul potrivit.