Logoree se referă la vorbirea excesivă, care apare adesea sub formă de discursuri sau povestiri nesfârșite prezentate de o persoană. Acolo unde povestea pare să nu se încheie niciodată, adesea cuvintele devin inutile. Termenul "logoree" a fost inventat în anii 1800 și de atunci s-a folosit des pentru a descrie discursurile lungi care nu au un țel sau o informație de prezentat.
De exemplu, multe discursuri politice pot fi considerate ca fiind logoree. Acest lucru se datorează faptului că politicienii de obicei sporească vorbirea lor pentru a introduce cât mai multe cuvinte și cât mai puțin conținut util. Alte exemple includ discuții non-stop între prieteni, discursuri predeterminate de profesori și relatări prelungite în care persoana preia un prea mare punct de vedere și nu lasă loc pentru conversație reală.
În concluzie,logoree se referă la vorbirea necontrolată și excesivă, precum și prelungirea discursului pentru a forța cât mai multe cuvinte în prezentarea unui subiect. Se poate întâlni în orice domeniu, cum ar fi politică, educație și chiar conversațiile zilnice, care sunt împinse prea mult.
