1. [DEX '09] ZĂPĂUC adj. v. zăbăuc.
2. [MDA2] zăpăuc, ~ă smf [At: CONV. LIT. XLV, 376 / Pl: ~uci, ~uce / E: ctm zăpăcit + năuc] (Reg) 1 smf Zănatic. 2 a Zvăpăiat (2).
3. [DEXI] zăpăuc, -ă s.m., s.f. (reg.) Zăpăcit. • pl. -ci, -ce. /zăpăcit + năuc, prin contaminare.
4. [DEX '98] ZĂPĂUC, -Ă adj. v. zăbăuc.
5. [DLRLC] ZĂPĂUC, -Ă, zăpăuci, -e, adj. (Regional) Zăpăcit, hăbăuc. (Substantivat) Ce e, mă, zăpăucule, unde-ai adormit? PREDA, Î. 47.
6. [Șăineanu, ed. VI] zăpăuc a. și m. zăpăcit: se uită în toate părțile ca un zăpăuc ISP. [Compromis între zăpăcit și năuc].
7. [Scriban] zăpăúc, -ă adj. (din zăpăcit și năuc orĭ hăbăuc). Zăpăcit, năuc. – În vest zăbăuc, „nevleg, idiot”.
8. [DEX '09] ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. (Pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și hăbăuc.
9. [MDA2] zablaud, ~ă a vz zăbăuc
10. [MDA2] zăbăuc, ~ă [At: DDRF / V: (reg) ~ug, ~blău, ~blăud, ~blăug, zablaud / Pl: ~uci, ~uce / E: ctm zăpăcit și hăbăuc] 1-2 smf, a (Pop; d. oameni) Zăpăcit (1). 3-4 smf, a (Reg; csnp) (Om) care umblă fără rost. 5 sn (Reg) Basamac1 (1).
11. [MDA2] zăbăug, ~ă a vz zăbăuc
12. [MDA2] zăblău3 am vz zăbăuc
13. [MDA2] zăblăud, ~ă a vz zăbăuc
14. [MDA2] zăblăug, ~ă a vz zăbăuc
15. [DEXI] zăbăuc, -ă adj. (pop.; despre oameni) Care este zăpăcit, aiurit, năuc. Poemul... se închega în mintea mea zăbăucă (STANCU). ◊ (subst.) Ce-i cu tine? Mă, zăbăucule, n-auzi? (PER.). • pl. -ci, -ce. și zăpăuc, -ă adj. /zăpăcit + hăbăuc, prin contaminare.
16. [CADE] ❍ZĂBĂUC adj. Olten. Zăpăcit, buimăcit, năuc [ză(păcit+hă)băuc].
17. [DEX '98] ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc.
18. [DLRLC] ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -e, adj. (Și substantivat) Zăpăcit, aiurit, năuc. Popii au cerut ajutorul prefectului și prefectul a dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci. STANCU, D. 442. Tunde-o dă fugă, că vine zăbăucul. C. PETRESCU, A. R. 61.
19. [DLRM] ZĂBĂUC, -Ă, zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăuc, -ă adj.] – Din ză[păcit] + [hă]băuc.
20. [Scriban] zăbăúc, V. zăpăuc.
21. [DOOM 2] zăpăuc (fam.) adj. m., s. m., pl. zăpăuci; adj. f., s. f. zăpăucă, pl. zăpăuce.
22. [DOOM 3] zăbăuc (pop.) adj. m., s. m., pl. zăbăuci; adj. f., s. f. zăbăucă, pl. zăbăuce
23. [DOOM 2] zăbăuc (pop.) adj. m., pl. zăbăuci; f. zăbăucă, pl. zăbăuce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL