1. [DEX '09] ZĂPĂITURĂ, zăpădturi, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.
2. [MDA2] zăpăitură sf [At: SADOVEANU, O. X, 619 / P: ~i-tu~ / Pl: ~ri / E: zăpăi + -itură] (Reg) 1 Lătrat. 2 Tropăit. 3 Foșnet (de frunze).
3. [DEXI] zăpăitură s.f. (reg.) Zăpăit. • sil. -pă-i-. pl. -i. /zăpăi + -tură.
4. [DEX '98] ZĂPĂITURĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură.
5. [DLRLC] ZĂPĂITURĂ, zăpăituri, s. f. (Mold.) Lătrat, hămăit; zăpăit. Zăpăituri întărîtate de dulăi izbucniră. SADOVEANU, P. S. 223.
6. [DLRM] ZĂPĂITURĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. – Din zăpăi + suf. -(i)tură.
7. [CADE] ❍ZĂPĂIT sbst., ZĂPĂITURĂ (pl. -turi) sf. Mold. Faptul de a zăpăi, lătrat, hămăit: un zăpăit mai puternic al cînelui (SAD.); zăpăituri întărîtate de dulăi izbucniră (SAD.).
8. [DOOM 3] zăpăitură (desp. -pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăiturii; pl. zăpăituri
9. [DOOM 2] zăpăitură (-pă-i-) (reg.) s. f., g.-d. art. zăpăiturii; pl. zăpăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL