1. [DEX '09] ZĂPUȘEALĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.
2. [MDA2] zăpușeală sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~șală, (reg) ~uceală, (îvr) zăbu~ / Pl: ~eli / E: zăpuși + -eală] Zăduf (1).
3. [DEXI] zăpușeală s.f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, caniculă; zăduf, (pop.) zăpuc. Nu-și găsea odihnă din cauza zăpușelii (ARD.). ◊ Fig. Ar mai ușura zăpușeala deznădăjduirei (DELAVR.). • pl. -eli. /zăpuși + -eală.
4. [DLRLC] ZĂPUȘEALĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf. Vara te simți mai bine. Pămîntul e rece, nu te supără prea mult zăpușeala. STANCU, D. 350. Nădușise rău, că era zăpușeală. CAMIL PETRESCU, O. I 108. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. REBREANU, I. 9.
5. [DLRM] ZĂPUȘEALĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înnăbușitoare; zăduf, arșiță. – Din zăpuși + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] zăpușeală f. căldură năbușitoare.
7. [Scriban] zăpușeálă f., pl. elĭ (d. a se zăpuși). Zăduf, atmosferă înăbușitoare.
8. [MDA2] zăbușeală sf vz zăpușeală
9. [MDA2] zăpuceală sf vz zăpușeală
10. [MDA2] zăpușală sf vz zăpușeală
11. [CADE] ZĂPUȘALĂ (pl. -șeli) sf. 🌦 Zăduf, pîclă, căldură înnăbușitoare: aerul fierbe de ~ (VLAH.); aninii și fragii... și-au strîns și ei frunzele d’atîta ~ (LUNG.); nu știi tu oare că eu pot să las o ~ și o arșiță, de să fiarbă mațele din tine? (ISP.); în zăpașala după-amiezii, în văzduhul dogoritor, se roteau puncte de foc (SAD.) [zăpuși].
12. [DOOM 3] zăpușeală s. f., g.-d. art. zăpușelii; pl. zăpușeli
13. [DOOM 2] zăpușeală s. f., g.-d. art. zăpușelii; pl. zăpușeli
14. [MDO] zăpușeală
15. [IVO-III] zăpușeală, -șeli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL