1. [DEX '09] ZĂPODIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Din sl. zapodŭ.
2. [MDA2] zăpodie sf [At: PSALT. HUR. 71v/13 / V: (îrg) zăpod sn, ~poadă, zăpode, zep~, (reg) zăpoz sn / Pl: ~ii / E: vsl *заподиѥє, bg запогье, запог, запокь „loc umbrit”] 1 (Îvp) Vale largă sau platou adăpostit de înălțimi. 2 (Pex) Șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. 3 (Reg) Poiană (1). 4 (Reg) Coastă abruptă de deal. 5 (Mun) Sloi1 (1). 6 (Reg) Lapoviță.
3. [DEXI] zăpodie s.f. (înv., pop.) Vale largă adăpostită de înălțimi; ext. șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. ♦ (reg.) Poiană. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<sl. veche заплазъ.
4. [CADE] ZĂPODIE sf. 🌐 1 ‡Vale: ieși înaintea lui craiul Sodomului în ~, ce se chiamă zăpodia lui Crai (PĂL.) ¶ 2 Șes mai scufundat la poalele unui deal, la loc adăpostit [srb. zapod].
5. [DLRLC] ZĂPODIE, zăpodii, s. f. 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. Dintre șesuri, cele mai mănoase sînt zăpodiile, nume ce-l poartă micile șesuri puțin scufundate față de vecinătate. În aceste zăpodii apa nu se scurge în lături, ci rămîne locului, păstrîndu-l jilav. PAMFILE, A. R. 18.
6. [DLRM] ZĂPODIE, zăpodii, s. f. (Reg.) 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. – Slav (v. sl. zapodŭ).
7. [Șăineanu, ed. VI] zăpodie f. vale sau teren între două dealuri (termen de hotărnicie). [Tras din slav. ZAPODŬ, ascunzătoare].
8. [Scriban] zăpódie f. (vsl. zapodŭ, ascunzătoare, d. podŭ, dedesupt. V. pod). Ps. S. ș. a. Vale: mergĭ în zăpodia luĭ Ĭosafat (Gst.). Azĭ. Strîmtoare (de rîŭ, de drum) între dealurĭ saŭ între munțĭ. Olt. ș. a. (zăpodină), pl. ĭ. Padină într’o coastă (CL. 1922, 372). – La Chir. Grăn. „rupturĭ de deal”. Se află de doŭă orĭ într’un doc. din 1702, Ĭașĭ (rev. Miron Costin, 1, 9). În ArhO, 1928, 158, „zăpadă mare cu sloată”!! V. zănoagă.
9. [MDA2] zăpoadă sf vz zăpodie
10. [MDA2] zăpod sn vz zăpodie
11. [MDA2] zăpode sf vz zăpodie
12. [MDA2] zăpoz sn vz zăpodie
13. [MDA2] zepodie sf vz zăpodie
14. [CADE] ❍ZĂPODINĂ sf. Olten. (CONV.) = ZĂPODIE 2 [srb. zapodina].
15. [DOOM 3] zăpodie (înv., pop.) (desp. -di-e) s. f., art. zăpodia (desp. -di-a), g.-d. art. zăpodiei; pl. zăpodii, art. zăpodiile (desp. -di-i-)
16. [DOOM 2] zăpodie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpodia (-di-a), g.-d. art. zăpodiei; pl. zăpodii, art. zăpodiile (-di-i-)
17. [DER] zăpodie (-ii), s. f. – Prăpastie, canion, strîmtoare. – Var. zăpoadă, Olt. zăpodină. Sl. zapodŭ „ascunziș” (Cihac, II, 270), var. din sb. zapodina.
18. [DE] PEȘTERA DE LA ZĂPODIE, peșteră în zona centrală a munților Bihor, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Lungimea galeriilor: 12.100 m. Sistemul galeriilor, foarte meandrat, este axat pe două cursuri principale independente, la care se ajunge printr-o galerie mediană. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între Peștera Neagră și Peștera de la Zăpodie, rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută și sub denumirea de Peștera Neagră-Zăpodie. Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite, sifoane. Foarte greu accesibilă.
19. [DRAM 2021] zăpódie, zăpoade, zăpodii, s.f. (reg.) 1. Vale scurtă cu pereți înalți; canion, strâmtoare: „Pân câmp, pân stejari, pă zăpoade, acolo să duc” (Bilțiu, 1999: 300). 2. Platou: „Deci ace să știți că așe să rădicasă zăpodiile și să așezasă dealurile, cît s-a făcut-să minune mare” (Bârlea, 1909: 65; doc. din 1742). ■ (top.) Zăpodie, cătun aparținând de Preluca Nouă; top. în Sarasău, sit arheologic. (Sec. XV). – Din sl. zapodǔ „ascunziș” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] zăpodie, zăpoade, zăpodii, s.f. – (reg.) Vale scurtă cu pereți înalți; canion, strâmtoare: „Pân câmp, pân stejari, pă zăpoade, acolo să duc” (Bilțiu, 1999: 300; Breb). ♦ (top.) Zăpodie, cătun aparținând de Preluca Nouă; toponim în Sarasău, sit arheologic. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din sl. zapodǔ „ascunziș” (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL