1. [publicitate] ZÎNATIC 👉 ZĂNATIC.
2. [DEX '09] ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.
3. [MDA2] zănatic, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349/6 / V: ~tec, (înv) zân~, zânatec / Pl: ~ici, ~ice / E: ml ◊ dianaticus (<Diana)] (D. oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit2 (2), bezmetic (1), descreierat (2), nebun, smintit2, zăpăcit (5), zurliu (4), (rar) dezmetic (3), turluliu, (pop) deșucheat (1), pălăvatic, silhui1, (îrg) prilestit, (îvp) zălud (5), (reg) paliu, păcănit2, șucheat (1), tui6, tuiac, tuieș, zănag, zărghit (5), zăpăuc (1), zoraliu (3), (fam) sanchiu, smucit2, trăsnit3, țăcănit2, țicnit2.
4. [DEXI] zănatic, -ă adj. (despre oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală; care este zăpăcit, smintit, bezmetic. Zănatică n-o știam (HOG.). ◊ (subst.) Doctorul Taifun e un zănatic (GAL.). ◊ Fig. Iezere de ierburi zănatice în vînt (VOIC.). • pl. -ci, -ce. și zănatec, -ă adj. /lat. dianatǐcu(m), -a(m) <nm. pr. Diana, zeița vînătorii la romani.
5. [CADE] ZĂNATIC adj. Smintit, țicnit, deșuchiat: după ce era acum tontolete, rămase și ~ (ISP.); Dacă amîndoi sînt iarăși ~i, năbădăioși, Se bat apoi ca nebunii și trăesc tot mînioși (PANN); să bagi pe om în pușcărie, așa, pe vorba unui ~ (BR.-VN.); Și ce-mi umbli așa ~, și-mi tot cați posomorît? (VLAH.) [comp. lat. dianatĭcus].
6. [DEX '98] ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.
7. [DLRLC] ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -e, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149. Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ Fig. Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342. ◊ (Substantivat) E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. – Variante: zănatec, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 340, REBREANU, R. II 30), zînatic -ă (ODOBESCU, S. III 623) adj.
8. [DLRM] ZĂNATIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănatec, -ă adj.] – Comp. lat. dianaticus.
9. [Șăineanu, ed. VI] zănatic a. V. zinatic.
10. [Scriban] zănátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (din *zînatic, d. zînă, adică „luat de zîne”). Lunatic, nebun, zăpăcit.
11. [DEX '09] ZĂNATEC, -Ă adj. v. zănatic.
12. [MDA2] zănatec, ~ă a vz zănatic
13. [MDA2] zânatec, ~ă a vz zănatec
14. [MDA2] zânatic, ~ă a vz zănatec
15. [DEXI] zănatec, -ă adj. v. zănatic.
16. [CADE] ZÎNATIC 👉 ZĂNATIC.
17. [DEX '98] ZĂNATEC, -Ă, adj. v. zănatic.
18. [DLRLC] ZÎNATIC, -Ă adj. v. zănatic.
19. [Șăineanu, ed. VI] zinatic a. nebun, smintit: umbla ca o zinatică PANN. [Lit. luat de zine (cf. luat de Iele), căzut în puterea zinelor și stricat de ele la corp și la minte].
20. [DOOM 3] zănatic adj. m., s. m., pl. zănatici; adj. f., s. f. zănatică, pl. zănatice
21. [DOOM 2] zănatic adj. m., pl. zănatici; f. zănatică, pl. zănatice
22. [MDO] zănatic
23. [IVO-III] zănatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL