1. [DEX '09] ZĂCĂMÂNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
2. [MDA2] zăcământ sn [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 295 / Pl: ~minte / E: zac (Pzi lui zăcea) + -ământ] (Adesea cu determinări care arată felul) Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate.
3. [Șăineanu, ed. VI] zăcământ n. pozițiunea masselor minerale în pământ: zăcământ petrolifer. [Traducere după fr. gisement].
4. [DEXI] zăcămînt s.n. (adesea cu determ. care arată felul) Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. ◊ fig. Bunătatea din ochii blajinului bătrînel... răscoli un zăcămînt de remușcare (CE. PETR.). • pl. -e. /zăcea + -ămînt, după fr. gisement.
5. [CADE] ZĂCĂMÎNT (pl. -minte) sn. 🗺 Dispoziția straturilor minerale în sânul pămîntului: cîteodată, când săpătura abia a dat de ~ul de petrol, ... acesta țîșnește afară cu mare putere (SIM.) [fr. gisement, refăcut după zăcea]
6. [DLRLC] ZĂCĂMÎNT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pămîntului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. Arheologul cercetă semnele unor așezări străvechi... Inginerul, semnele unor neatinse zăcăminte, despre care încă nimeni n-are cunoștință, nici bănuială. C. PETRESCU, R. DR. 35.
7. [DLRM] ZĂCĂMÎNT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pămîntului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. – Din zăcea (după fr. gisement).
8. [Scriban] *zăcămînt n., pl. inte (d. zac, după fr. gisement). Depozit, grămădire naturală de minerale în pămînt: în România îs marĭ zăcăminte de sare și petrol.
9. [DOOM 3] zăcământ s. n., pl. zăcăminte
10. [DOOM 2] zăcământ s. n., pl. zăcăminte
11. [IVO-III] zăcământ, -minte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL