1. [DEX '09] ZĂBĂVI vb. IV v. zăbovi.
2. [MDA2] zăbăvi v vz zăbovi
3. [DEXI] zăbăvi vb. IV. v. zăbovi.
4. [CADE] ZĂBĂVI 👉 ZĂBOVI.
5. [DLRLC] ZĂBĂVI vb. IV v. zăbovi.
6. [DLRM] ZĂBĂVI vb. IV. v. zăbovi.
7. [DEX '09] ZĂBAVĂ, zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. [Pl. și: zăbăvi] – Din sl. zabava.
8. [DEX '09] ZĂBOVI, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăvi vb. IV] – Din sl. zabaviti.
9. [MDA2] săbăvi[1] v vz zăbovi
10. [MDA2] zăbabă sf vz zăbavă
11. [MDA2] zăbav sn vz zăbavă
12. [MDA2] zăbavă sf [At: ST. LEX. 173v/2 / V: (reg) ~abă, (înv) zăbav, zâb~, zâboa~ / Pl: ~ve, (înv) ~băvi / E: slv забава] 1 (Înv) Lipsă de rapiditate într-o acțiune Si: (rar) mocăială, mocăire, mocoșeală (1), mocoșire, moșmondeală, moșmondire (1), moșmoneală, moșmonire, (reg) moșogăire, mușinare, (înv) pesteală, (rar) preget (1), pregetare, pregetătură, târșoneală, (îvr) zăbăvnicie, (reg) zăboveală (1), (reg) zătreală (2), zăbovire (1). 2 (Înv) Efectuare a unei acțiuni într-o perioadă ulterioară celei stabilite inițial Si: amânare (1), tărăgănare (1), tărăgăneală (1), (Trs; înv) tămândare, temporizare, tergiversare, trenare, (reg) zătreală (3), zăboveală (2), zăbovire (2). 3 (Înv) Efectuare (intenționată) a unei acțiuni într-un ritm prea lent Si: încetineală, încetinire, întârziere, lungire, tărăgănare (1), tărăgăneală, temporizare, tergiversare, trenare, (reg) zăboveală (3), (reg) zătreală (4), zăbovire (3). 4 (Îlav) Fără (sau de, nici o) ~ Imediat. 5 (Îlav) Cu (multă) ~ Lent. 6 (Fam; îe) Un bob (de) ~ Puțină răbdare. 7 (Îrg; îlav) Nu (sau fără) ~ (vreme) Curând (1). 8 (Înv; îe) A(-și) face ~ A întârzia. 9 (În superstiții) Așteptare (1). 10 (Reg; îf zăbavă) Leneș. 11 (Îvr) Gângăveală (1). 12 (Îvp) Odihnă. 13 (Îvp) Distracție (1).
13. [MDA2] zăbădi v vz zăbovi
14. [MDA2] zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi3, a se moșorogi, a se moșteni2, a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti1 (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).
15. [MDA2] zâbavă sf vz zăbavă
16. [MDA2] zâboavă sf vz zăbavă
17. [MDA2] zâbovi v vz zăbovi
18. [MDA2] zebovi v vz zăbovi
19. [DEXI] zăbavă s.f. 1 Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. După atîta suferință și zăbavă, Asta vă fuse marea-vă ispravă? (ARGH.). ◊ Loc.adv. Fără (de) zăbavă = fără întîrziere, imediat, îndată. I-a spus să-i găsească, fără zăbavă, o pereche de case frumoase (CAR.). Cu (multă) zăbavă = lent. Aceștia au ajuns... în paradis, tot așa, cu zăbavă (VIN.). ◊ Expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecît, îndată. (înv.) A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întîrzia. Venise mari apele Siretului, pentru care au căutat oștilor cîteva zile a facere zăbavă (COSTIN). 2 (înv., pop.) Răgaz, odihnă. De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă (VOIC.). 3 (înv., pop.) Petrecere plăcută a vremii; amuzament, distracție. Din partea mea mîncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este (CR.). • pl. -e. /<slav. забава.
20. [DEXI] zăbovi vb. IV. (pop.) 1 intr. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru. Zăboveau... uitîndu-se unii la alții (GAL.). ◊ fig. Luceafărul menit ca să-mi răsară Atît a zăbovit (VOIC.). 2 intr. A sta (prea) mult timp într-un loc; a întîrzia. Mai zăbovea apoi pe uliți întru așteptarea zorilor (m. I. CAR.). 3 tr. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Crîșmîrița... se roagă să n-o zăbovim că mai are și alți mușterii (CR.). 4 refl. (înv.) A-și trece timpul cu cineva. Îndemnînd pre cititorul nostru. ..să să zăbăvească și în foile altora (CANT.). • prez.ind. -esc. și zăbăvi vb. IV. /<slav. забавнтн (сѧ).
21. [CADE] ZĂBAVĂ (pl. -ăvi) sf. 1 Întîrziere: fără de veste au purces din Țarigrad... și nefăcînd ~, au trecut pe pod mereu peste Dunărea (MUST.); să pornești fără clipă de ~ spre București (CAR.); m’am pornit cu graba și m’am întîlnit cu zăbava (CRG.); fără ~, în grabă, fără întârziere; †nu ~ vreme, ‡ne ~ vreme, ‡fără ~ vreme, fără multă întârziere, nu mult după aceea: nu ~ vreme, și iată că sosește buzduganul (SB.); ne ~ vreme sultan Baiazet... au trimis și el solii de pace la Olbreht, craiul leșesc (N.-COST.); Petru-Vodă... au zidit mănăstirea Galata în vale, care fără ~ vreme s’au risipit (N.-COST.); ¶ 2 ‡Petrecere mai multă vreme într’un loc: venise mari apele Siretului, pentru care au căutat oștilor cîteva zile a facere ~ (M.-COST.) ¶ 3 Amuzament, petrecere, trecere de vreme: te-ai deprins a socoti amorul o ~, nimic mai mult (NEGR.) [sl. zabava].
22. [CADE] ZĂBOVI (-ovesc), †ZĂBĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 1 A întîrzia pe cineva, a-l ținea mult în loc, a-l face să stea tîrziu într’un loc: nu voiu să zăbovesc pre cetitoriu cu lungă voroavă (N.-COST.); crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n’o zăbovim, că mai are și alți mușterei (CRG.) ¶ 2 A întîrzia ceva, a face ceva prea tîrziu: de va zăbovi cumpărătorul plata, este dator a da și dobînda banilor (LEG.-CAR.) ¶ 3 A distra. II. vb. intr. 1 A întîrzia, a rămînea undeva prea tîrziu, a face un lucru mai tîrziu decît trebue: Grigorie-Vodă n’au zăbovit mult în Țara-leșească, ce au trecut în Țara-nemțească (MUST.); rămîind Ghica-Vodă numai cu boierii, n’au cutezat să mai zăbăvească la Lăpușna (M.-COST.); bucătăreasa o certă că prea zăbovise (ISP.) ¶ 2 A petrece, a rămînea cîtva timp într’un loc: în totului tot, a fi trecut la mijloc vr’o jumătate de ceas cît a zăbovit mama acolo (CRG.); trei zile și trei nopți zăboviră la vînătoare (ISP.); De-ai ști tu, precum nu știi, Aici mult n’ai zăbăvi! (MAR.). III. vb. refl. 1 A întîrzia, a rămînea undeva prea tîrziu: văzînd o parte din slugile lui se zăbovesc, pornește cu grăbire la locul știut, să le caute (CRG.) ¶ 2 ‡A-și petrece vremea, a se îndeletnici: să te zăbovești cu Sfînta-Scriptură ca un preot (N.-COST.); Ermionii să zăbăvea și cu meșterșugu’ doftoriei (DOS.) [sl. zabaviti].
23. [CADE] ZĂBOVITOR adj. verb. ZĂBOVI. Care zăbovește.
24. [DEX '98] ZĂBAVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din sl. zabava.
25. [DLRLC] ZĂBAVĂ, zăbave și zăbăvi, s. f. (Rar la pl.) 1. Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. Fata mai culege-o mină [de cireșe], Că e fată de ispravă, Iar acum le dă cu număr. Iar la numărat, zăbavă. PĂUN-PINCIO, P. 62. Moartea... se puse pe scăuneș și așteptă un ceas să vie preotul. Dar văzînd atîta zăbavă, zise gazdei: moșnege, nu ți-ai putut căuta de suflet de un veac de cînd nu te-am întîlnit? NEGRUZZI, S. I 91. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune. TEODORESCU, P. P. 320. ◊ (În personificări) Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! – Apoi dă, bădiță; m-am pornit cu graba și m-am întîlnit cu zăbava. CREANGĂ, P. 44. ◊ Expr. Fără (de) zăbavă = fără întîrziere, imediat, îndată. Tată... te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primineală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc fără zăbavă. CREANGĂ, P. 185. Să profităm fără zăbavă de învățăturile lui Darwin. ODOBESCU, S. III 123. Fără zăbavă eu însumi... trebuie să smulg cîteva de aceste. DRĂGHICI, R. 49. Fără minut zăbavă = în graba mare, fără cea mai mică întîrziere. De voie, de nevoie, se înduplecă vodă de-l iertă, dară porunci ca fără minut zăbavă să plece din țeară. ISPIRESCU, M. V. 8. (Mold.) Nu (cu) zăbavă (vreme) sau fără zăbavă (vreme) = fără multă întîrziere, nu mult după aceea. Nu zăbavă vreme și iată că sosește buzduganul șuierînd și lovind în poartă și în uși. SBIERA, P. 53. Nu zăbavă și ajunge cel rămas înapoi pe soțu-său și-l întreabă: fărtate, da unde ți-i dobînda? id. ib. 269. (Familiar) Un bob zăbavă = imediat, îndată, numaidecît. 2. Trecere de vreme (plăcută), distracție. În limba lor cărți nu au, și cîte au niciodată nu le cetesc, neavînd nici gust de cetit, care este zăbava cea mai desfătată și mai folositoare ce poate avea omul. La IORGA, L. I 547. Din partea mea mîncarea-i numai o zăbavă, băuturica mai este ce este, zise Setilă. CREANGĂ, P. 258. Să aib-o masă bună, prielnice zăbăvi. NEGRUZZI, S. II 251.
26. [DLRLC] ZĂBOVI, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia prea mult la efectuarea unui lucru, la săvîrșirea unei acțiuni; a lucra prea încet, a nu se grăbi. Zăboveai cu descheiatul nasturilor. Mama face totdeauna găuri prea mici. PAS, Z. I 68. Badea, fără să mai zăbovească, s-a dus la Caracal. GALACTION, O. I 125. Fanaragiii, masalagiii, potlogarii pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ A sta pe loc așteptînd ceva, dînd cuiva răgaz să facă ceva. Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți, Pe palme să mă spăl. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495. ◊ Refl. (Rar) Vino aicea... dar să nu te zăbovești mai mult d-un ceas. STĂNOIU, C. I. 161. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să întîrzie de la o acțiune, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. Dar ce tot plîngi zăbovind pe troieni de la luptă? COȘBUC, AE. 215. Mai cuvîntați și d-voastră ce știți Și cu vorba nu ne zăboviți. SEVASTOS, N. 93. Crîșmărița cea frumoasă... se roagă să n-o zăbovim, că mai are și alți mușterei și bărbatu-său nu poate dovedi singur. CREANGĂ, A. 97. 2. Intranz. (Urmat de determinări locale sau temporale) A sta mai mult (sau prea mult) într-un loc. Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor – zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. REBREANU, R. I 140. Bine-ai venit, frate Dănilă! Da mult ai zăbovit la tîrg! CREANGĂ, P. 44. Leleo, ce tot zăbovești Prin lunca de la Mircești? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Refl. (Rar) [Sălbaticii] fără a se zăbovi mai mult într-alt fel, se întorc înapoi. DRĂGHICI, R. 163. 3. Refl. (Învechit) A-și întrebuința timpul, a se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). S-au mai văzut vreodată oameni așa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuietul unui clopoțel ce se aude în vis? CONTEMPORANUL, II 323. Au doară socotiți, o, auzitorilor, că am venit aice să plîng pe vreun om lumesc, ce în toată viața lui după măriri deșarte s-au zăbovit...? ARHIVA R. I 39. – Variantă: (Mold.) zăbăvi (SBIERA, P. 268, CREANGĂ, P. 263) vb. IV.
27. [DLRM] ZĂBAVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. ◊ Expr. (Fam.) Un bob zăbavă = imediat, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întîrzia. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; distracție. – Slav (v. sl. zabava).
28. [DLRM] ZĂBOVI, zăbovesc, vb. IV. 1. Intranz. A întîrzia. ♦ Tranz. A face pe cineva să întîrzie, reținîndu-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte. 2. Intranz. A sta mai mult sau prea mult timp într-un loc. 3. Refl. (Înv.) A se ocupa, a-și pierde vremea (cu ceva). [Var.: zăbăvi vb. IV] – Slav (v. sl. zabaviti).
29. [Șăineanu, ed. VI] zăbavă f. 1. întârziere; a plecat fără zăbavă; 2. amuzare: te-ai deprins a socoti amorul o zăbavă NEGR. [Slav. ZABAV, dificultate (rus.: petrecere)].
30. [Șăineanu, ed. VI] zăbovi v. a rămânea undeva, a întârzia: care tot mereu vorbește, el treaba și-o zăbovește PANN. [Vechiu-rom. zăbăvi = slav. ZABAVITI, a împiedeca].
31. [Scriban] zăbávă f., pl. ave și ăvĭ (vsl. zabava, dificultate, sîrb. rus. „amuzament”, bg. „zăbavă, amuzament”. V. zăbăvesc). Vechĭ. Ocupațiune, treabă. Amuzament, distracțiune. Azĭ. Întîrziere, amînare: a sosi fără zăbavă. Mold. nord. Pop. Nu zăbavă, fără zăbavă, curînd. Vechĭ. Nezăbavă vreme, fără zăbavă vreme, curînd.
32. [Scriban] zăbăvésc și (maĭ des) zăbovésc, v. intr. (vsl. za-baviti, a împedeca; bg. zabavĕam, bavĭy, întîrziĭ; sîrb. baviti se, a fi undeva, a rămînea, zabaviti, rus. zabávitĭ, a amuza, a întîrzia. V. iz-băvesc, iz-bîndă). Întîrziĭ: unde aĭ zăbovit atît? Vechĭ. Nu zăbovi vreme, nu trecu multă vreme; nezăbovind vreme, netrecînd multă vreme. V. tr. Întîrziĭ, țin, rețin: nu mă zăbovi atît! Maĭ rar. Întrețin, distrez, amuzez: a zăbovi un prieten bolnav. V. refl. Vechĭ. Întîrziĭ, trec timpu. Petrec, mă distrez, mă amuzez. Mă ocup: se zăbovea după vînat, să te zăboveștĭ cu sfînta scriptură (Let. 1, 44).
33. [Scriban] zăbovésc, V. zăbăvesc.
34. [DOOM 3] !zăbavă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbavei; pl. zăbave
35. [DOOM 3] zăbovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovesc, 3 sg. zăbovește, imperf. 1 zăboveam; conj. prez. 1 sg. să zăbovesc, 3 să zăbovească
36. [DOOM 2] zăbavă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbavei / zăbăvii; pl. zăbave / zăbăvi
37. [DOOM 2] zăbovi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovesc, imperf. 3 sg. zăbovea conj. prez. 3 să zăbovească
38. [DOOM] zăbavă s. f., g.-d. art. zăbavei / zăbăvii (pl. zăbave / zăbăvi)
39. [MDO] zăbovi
40. [IVO-III] zăbavă, -băvi.
41. [IVO-III] zăbovesc, -veam 1 imp.
42. [DER] zăbavă (zăbăvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi).
43. [DLRLV] ZĂBĂVI vb. v. zăbovi.
44. [DLRLV] ZĂBAVĂ s.f. (Mold.) (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distracție, petrecere. Să aibi vreame si cu cetind cărților a face iscusită, zăbavă. M. COSTIN. Etimologie: sl. zabava. Vezi și zăbovi,. Cf. t e f e r i c i e, v i g ă ș a g, z a i a f e t, z e f c h i.
45. [DLRLV] ZĂBOVI vb. (Mold .) A se distra, a se veseli. Fortuna șegi necrezute și glume nesuferite ca aceastea arătîndu-mi, cu întristările și mîhnirile meale giucîndu-se, se zăbăveaște. CANTEMIR, IST., s.v. șagă. La primblări Ia cîmp ieșea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri și cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohtește să se zăbovască cu tămășagurile lui. B 1774, 38r. Variante: zăbăvi (CANTEMIR, IST., s.v. șagă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi și zăbavă. Cf. i n g l i n d i s i, v i g ă d u i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL