1. [DEX '09] ZÂMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et.
2. [MDA2] zâmbet sn [At: MAIOR, D. 114/27 / V: (înv) ~bit, zim~, (reg) zâmzât, zingi / Pl: ~e și (înv) ~bituri / E: zâmbi + -et] 1 (Adesea urmat de determinări care exprimă natura, felul etc.) Mișcare ușoară de alungire a buzelor, însoțită de o expresie specifică a feței, pentru a exprima, de obicei, bucurie, satisfacție, etc. Si: zâmbeală (1), zămbire (1), zâmbitură (1). 2 Expresie a feței unei persoane care zâmbește (1) Si: surâs, (înv) surâdere, (reg) zâmbeală (2), zâmbire (2), zâmbitură (2).
3. [Șăineanu, ed. VI] zâmbet f. surâs.
4. [MDA2] zâmbit1 sn vz zâmbet
5. [MDA2] zâmzât sn vz zâmbet
6. [MDA2] zimbet sn vz zâmbet
7. [DEXI] zîmbet s.n. Faptul de a zîmbi; surîs; expresie a feței (omului) care zîmbește. Zîmbea cu același zîmbet neuitat (CAR.). ◊ Expr. A-i încremeni zîmbetul pe buze v. buză. ◊ Fig. Zile cu obraz de moarte Și cu zîmbetul fugar (PILL.). • pl. -e /zîmbi + -et.
8. [CADE] ❍ZIMBET... 👉 ZÎMBET...
9. [CADE] ZÎMBET, ❍ZIMBET (pl. -te) sn. Faptul de a zîmbi, rîs fără sgomot, caracterizat numai printr’o ușoară mișcare a buzelor și a ochilor, surîs: Drepți, înfumurați, c’un zîmbet protector privesc la tine (VLAH.); toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce, ori după un zîmbet (CAR.); un zîmbet de milă se furișă pe buzele mai tuturor din căruță (ISP.).
10. [CADE] ZÎMBIRE sf. 1 Faptul de a zîmbi ¶ 2 = ZÎMBET: Nu mai zîmbi. A ta ~ Mi-arată cît de dulce ești (EMIN.).
11. [CADE] ZÎMBIRE sf. 1 Faptul de a zîmbi ¶ 2 = ZÎMBET: Nu mai zîmbi. A ta ~ Mi-arată cît de dulce ești EMIN..
12. [DLRLC] ZÎMBET, zîmbete, s. n. 1. Faptul de a zîmbi, rîs abia schițat; surîs. Sta în jilțul roș, lîngă măsuță, și mă privea cu un zîmbet de bunătate. SADOVEANU, E. 105. Fața i se lumină într-un zîmbet ce părea că anunță o glumă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 31. Iar pe buze-i trece un zîmbet înecat, fermecător. EMINESCU, O. I 67. ◊ Fig. Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zîmbet. COȘBUC, P. II 62. Fig. Strălucire; scînteiere. Munții negri și-nalță frunțile cărunte în zîmbetul de lună plină. MIRONESCU, S. A. 70. Iar soarele-n văzduhuri pline De zîmbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine! COȘBUC, P. I 125.
13. [DLRM] ZÎMBET, zîmbete, s. n. Surîs. ♦ Fig. Strălucire, scînteiere. – Din zîmbi + suf. -et.
14. [Scriban] zîmbet n., pl. e (d. zîmbesc). Surîs, rîs maĭ ușor.
15. [DOOM 3] zâmbet s. n., pl. zâmbete
16. [DOOM 2] zâmbet s. n., pl. zâmbete
17. [IVO-III] zâmbet, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL