1. [DEX '09] ZÂZÂI, pers. 3 zâzâie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice când zboară; a bâzâi, a zumzăi. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] zâzâi vi [At: ISPIRESCU, U. 100 / V: (reg) ~zăi, zizăi / Pzi: zâzăi / E: fo cf bâzâi] (Fam) 1 (D. insecte, mai ales, d. albine și muște) A zbârnâi (1). 2 (Reg; d. trestie) A produce un anumit zgomot sub bătaia vântului. 3 (D. oameni) A pronunța defectuos anumite sunete, facându-le să se audă ca „z” Si: (reg) a șișcăvi1 (1).
3. [MDA2] zâzăi v vz zâzâi
4. [MDA2] zizăi1 v vz zâzâi
5. [DEXI] zîzîi vb. IV. intr. 1 (despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce sunete caracteristice cînd zboară; a bîzîi, a zumzăi. 2 (despre oameni) A pronunța defectuos anumite sunete, făcînd să se audă „z”. • prez.ind. zîzîi. /form. expr.
6. [CADE] ZIZĂI 👉 ZÎZĂI.
7. [CADE] ZÎZĂI, ZIZĂI (-zăiu) vb. intr. 1 A bîzîi ușor: se făcu un țîntar și, pe sub seară, începu a zizăi prin prejurul palatului ISP. ¶ 2 A rosti defectuos sunetul j ca z, a șișcăvi [onom.].
8. [DLRLC] ZIZĂI, vb. IV. v. zîzîi.
9. [DLRLC] ZÎZÎI, pers. 3 zizîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) A produce un bîzîit caracteristic cînd zboară; a bîzîi, a zumzăi. O mulțime de țigănii mici și urîte la vedere... Ele începură a zîzîi într-un chip scîrbos, așa cum face o mare mulțime de muscoi, de trîntori, de viespi, de tăuni ori de țînțari. ISPIRESCU, U. 100. – Variantă: zizăi (ISPIRESCU, la CADE) vb. IV.
10. [DLRM] ZÎZÎI, pers. 3 zîzîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte) A produce sunete caracteristice cînd zboară; a bîzîi, a zumzîi. – Onomatopee.
11. [Șăineanu, ed. VI] zăzăì v. 1. a șuiera: lighioanele începură a zăzăi ISP.; 2. a rosti pe z în locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuzăì)].
12. [DOOM 3] zâzâi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 zâzâie, imperf. 3 pl. zâzâiau; conj. prez. 3 să zâzâie
13. [DOOM 2] zâzâi (a ~) vb., ind. prez. 3 zâzăie, imperf. 3 sg. zâzâia conj. prez. să zâzâie
14. [DER] zîz interj. – Imită bîzîitul. – Var. zzz. Creație expresivă, cf. bîz. – Der. zîzîi (var. zizăi), vb. (a bîzîi; a rosti pe z prelungit); zuzui, vb. (a bîzîi; a murmura); zuzuit, s. n. (bîzîit; murmur); zuz, adj. (prostit, zăpăcit).
15. [DER] ZÎZÎI, pers. 3 zîzîie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre muște și albine) ~. (din zîz) [def. și DLRLC]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL