1. [DEX '09] ZURĂI vb. IV v. zurui.
2. [DEX '09] ZURUI, zurui,[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui.
3. [MDA2] țurui2 i vz zurui
4. [MDA2] zorăi v vz zurui
5. [MDA2] zului v vz zurui
6. [MDA2] zurăi v vz zurui
7. [MDA2] zuroi v vz zurui
8. [MDA2] zurui [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29v/3 / V: (îvr) ~răi, (înv) zorăi, (reg) ~roi, zului, țu~ / Pzi: ~esc și zurui / E: zur + -ui] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 7[1] vi (Trs; pex d. ceasuri) A suna. 8 vi (Pfm; d. ape curgătoare, ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura. 9 vi (Reg; d. fus) A sfârâi. 10 vi (Rar) A trosni1.
9. [DEXI] zurăi vb. IV. v. zurui.
10. [DEXI] zurui vb. IV. 1 intr. (de obicei despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A zornăi. Cătușele zuruiau ușor (SADOV.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic (adesea prelungit) prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. Domnul... înaintă..., zuruind veriga cheilor prinsă în lanț (CE. PETR.). 3 intr. (pop.; fam.; despre ape curgătoare,ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura; a susura. Frunze uscate zuruie împrăștiate de vînt (REBR.). • prez.ind. zurui, -iesc. și (reg.) zurăi, zorăi vb. IV. /zur + -ui.
11. [CADE] ȚURUI = ZURUI.
12. [CADE] ZURĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. și intr. = ZORNĂI [zur! comp. ZURUI].
13. [CADE] ZURUI (-uesc, -uiu) vb. tr. și intr. – ZORNĂI: deodată lanțurile zuruiră în fundul gropii DEM.; clopoțeii aninați de gurile hamurilor zuruiau vesel ALECS.; se așeză cu spatele la avocat, care zuruia vesel un purcoiu de napoleoni DLVR.; Întețit omătu ’n spulber bate zuruind în geamuri VLAH. [zur! comp. și ZURĂI].
14. [CADE] ZURUITOR adj. verb. ZURUI. Care zurue: mă uitam strîmb la Vladec. cu tinicheaua sa zuruitoare GRIG..
15. [DEX '98] ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zurui. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui.
16. [DLRLC] ZURUI, zuruiesc și zărui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) vb. IV.
17. [DLRM] ZURĂI vb. IV. v. zurui.
18. [DLRM] ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.
19. [Șăineanu, ed. VI] zurăì v. a face un sgomot de plesnire: bășica porcului s’o umflu și s’o zurăesc după ce s’o usca CR. [Onomatopee].
20. [Scriban] zúruĭ, a -í v. intr. (d. zur și înrudit cu zornăĭ și cu ung. zörögni, a zurui). Fac zur-zur, zornăĭ: baniĭ zuruĭaŭ în buzunar, soldaților le zuruĭaŭ pinteniĭ.
21. [DOOM 3] zurui (a ~) vb., ind. prez. 3 zuruie, imperf. 3 pl. zuruiau; conj. prez. 3 să zuruie
22. [DOOM 2] zurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zurui[1], imperf. 3 sg. zuruia conj. prez. 3 să zuruie
23. [IVO-III] zuruiu, -rue 3, -uiam 1 imp.
24. [DER] ZURĂIT s. n. v. zornăit. (din zurăi)
25. [DRAM 2021] zuruí, zuruiesc, (dzurui), v.t. (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (DLRM, DEX, MDA).
26. [DRAM 2015] zurui, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. – (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domnești / Pă drumuri împărătești” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL