1. [DEX '09] SEPTEMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; răpciune. [Var.: septemvrie s. m.] – Din ngr. septémvrios.
2. [MDA2] septembrie ssg [At: PO 256/12 / V: (înv) ~mvrie, (pop) ~re, (îrg) ~mvre, (înv) ~evie, ~evri, ~evrie, săptemvri, (reg) ~băr, september[1], ~biăr, ~mvrie, sectembăr, sectember, sectembir, sectembre, sect~, sectemvere, sectemvrăr, sectemvre, sectemvrie, sectemvrii, sectenber, semptembre, sentembăr, sent~, setember, setembre[2], saccemvire, saptember, săctembăr, săctembre, săctembri, săctemvre, săctemvri, săptembăr, săptembri, săptemvere, săptemvire, săptemvirie, săptemvre, sâctembre / E: slv септембрий, ngr σεπτέμβριος] A noua lună a anului, care urmează după august Si: (îvp) răpciune, (pop) vinicer.
3. [DLRLC] SEPTEMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; (popular) răpciune. Tot orașul Chișinăului se adunase ca să privească alergarea de cai, ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. – Variantă: (învechit) septemvrie (SADOVEANU, O. A. III 123) s. m.
4. [DEX '09] SEPTEMVRIE s. m. v. septembrie.
5. [MDA2] saccemvire s vz septembrie
6. [MDA2] saptember s vz septembrie
7. [MDA2] săctembăr sms vz septembrie
8. [MDA2] săctembre sms vz septembrie
9. [MDA2] săctembri sms vz septembrie
10. [MDA2] săctemvri sms vz septembrie
11. [MDA2] săptembăr ssg vz septembrie
12. [MDA2] săptembri ssg vz septembrie
13. [MDA2] săptemvere ssg vz septembrie
14. [MDA2] săptemvire ssg vz septembrie
15. [MDA2] săptemvirie ssg vz septembrie
16. [MDA2] săptemvri ssg vz septembrie
17. [MDA2] sâctembre ssg vz septembrie
18. [MDA2] sectembăr ssg vz septembrie
19. [MDA2] sectember ssg vz septembrie
20. [MDA2] sectembir ssg vz septembrie
21. [MDA2] sectembre ssg vz septembrie
22. [MDA2] sectembrie ssg vz septembrie
23. [MDA2] sectemvere ssg vz septembrie
24. [MDA2] sectemvrăr ssg vz septembrie
25. [MDA2] sectemvre ssg vz septembrie
26. [MDA2] sectemvrie ssg vz septembrie
27. [MDA2] sectemvrii ssg vz septembrie
28. [MDA2] sectenber ssg vz septembrie
29. [MDA2] semptembre ssg vz septembrie
30. [MDA2] sentembăr ssg vz septembrie
31. [MDA2] sentembrie ssg vz septembrie
32. [MDA2] septembăr ssg vz septembrie
33. [MDA2] september[1] ssg vz septembrie
34. [MDA2] septembiăr ssg vz septembrie
35. [MDA2] septembre ssg vz septembrie
36. [MDA2] septemvre ssg vz septembrie
37. [MDA2] septemvrie ssg vz septembrie
38. [MDA2] septevie ssg vz septembrie
39. [MDA2] septevri ssg vz septembrie
40. [MDA2] septevrie ssg vz septembrie
41. [MDA2] setember ssg vz septembrie
42. [MDA2] setembre[1] ssg vz septembrie
43. [Șăineanu, ed. VI] Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman): Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].
44. [Scriban] *Septémbre m., gen. al luĭ (lat. September, d. septem, șapte, fiindcă în vechime anu începea la Martie, și decĭ Septembre era luna a șaptea). A noŭa lună a anuluĭ. V. răpcĭune). – Vechi Septenvrie (scris -mvrie) și Septevrie, apoi -envre (mgr. septémvrios, vsl. septevriĭ, -enbrĭ, bg. -temvriĭ).
45. [DOOM 3] !septembrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui septembrie; abr. sept.; simb. IX/.09./-09-
46. [DOOM 2] septembrie (-bri-e) s. m., g.-d. lui septembrie; abr. sept.; IX /.09./-09-
47. [MDO] septembrie
48. [IVO-III] Septembrie.
49. [DER] septemvrie s. m. – A noua lună a anului. – Var. septemvre, septembr(i)e. Mr. septembriu. Ngr. σεπτέμβριος, parțial prin intermediul sl. septębrĭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130) ultima var. din lat. September (sec. XIX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL