1. [DEX '09] ZULUM, zulumuri, s. n. (Înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.
2. [MDA2] zulum sn [At: IORGA, S. D. XVI, 203 / V: (reg) zol~ / Pl: ~uri / E: tc zulüm] (Trî) 1 Nedreptate. 2 Persecuție. 3 (Olt) Învălmășeală. 4 (Pex) Răscoală1. 5 (Reg; îf zolum) Gălăgie (1).
3. [DEXI] zulum s.n. (turc. înv.) Neajuns. ♦ Ext. Nedreptate; persecuție. • pl. -uri. /<tc. zulüm.
4. [CADE] †ZULUM (pl. -umuri) sf. 1 Neajuns, nedreptate, strîmbătate ¶ 2 Olten. Tumult, răscoală, răzmiriță CIAUȘ. [tc. zülüm, srb. zulum].
5. [DEX '98] ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.
6. [DLRM] ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism) Nedreptate. – Tc. zulüm.
7. [Scriban] zulúm n., pl. urĭ (turc. zülüm [d. ar. zulm], nedreptate, tiranie, zalim și zalîm, tiranic; ngr. zulúmi, alb. sîrb. bg. zulum). L. V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beld. 4045).
8. [MDA2] zolum sn vz zulum
9. [DOOM 3] zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri
10. [DOOM 2] zulum (înv.) s. n., pl. zulumuri
11. [DER] ZULUM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) 2. Răscoală, răzvrătire, revoltă. (din tc. zülüm, prin interm. sb. zulum)
12. [DLRLV] ZULUM s. n. (Mold., ȚR) Nedreptate, strîmbătate, persecuție. A: Și făcîncl el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plîns. IM 1754, 78r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise și făcea și zulumuri țărăi. R; POPESCU; cf. IM 1730, 110r. Etimologie: tc. zulüm.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL