1. [DEX '09] RĂZVRĂTIRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a (se) răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă. – V. răzvrăti.
2. [MDA2] răzvrătire sf [At: PSALT. 273 / V: (înv) ~vlă~ (S și: răsvlă~), rezvlet~ / S și: răsv~, resv~ / Pl: ~ri / E: răzvrăti] 1 Răscoală1 (1). 2 Nesupunere. 3 Instigare la revoltă. 4 Indignare. 5 (Fig; rar) Agitație (1).
3. [DLRLC] RĂZVRĂTIRE, răzvrătiri, s. f. Acțiunea de a se răzvrăti și rezultatul ei; răscoală, revoltă, rebeliune. Să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii. REBREANU, R. II 47. Sufletul ți-l liniștește, bun părinte. Răzvrătirea noastră vede ținte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mîntuirii pentru noi și țara ta. DAVILA, V. V. 122. ◊ Fig. Biruit de răzvrătirea simțurilor... Constantin își descleștă mîinile din ierburile uscate de care se ținea ca deasupra unei prăpăstii, și-și dădu drumul să cadă. GALACTION, O. I 138. Eu nu pot iubi, zise el sculîndu-se, cel puțin nu pot iubi cu răzvrătiri de astea sufletești. D. ZAMFIRESCU, R. 154. ♦ Ațîțare la revoltă, instigare. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.
4. [Scriban] răzvrătíre f. Răscoală, revoltă.
5. [DEX '09] RĂZVRĂTI, răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
6. [MDA2] răzvârti v vz răzvrăti
7. [MDA2] răzvlăti v vz răzvrăti
8. [MDA2] răzvlătire sf vz răzvrătire
9. [MDA2] răzvrăti [At: PSALT. 27 / V: (înv) ~vârti, ~vlăti, ~reți (S și: răsvreti) / S și: răsv~, resv~ / Pzi: ~tesc / E: vsl развратити] 1-2 vtr (Înv) A (se) schimba. 3 vr (Înv) A se lepăda de cineva. 4-5 vtr A (se) revolta. 6 vr A se indigna. 7 vi (Rar) A complota (împotriva cuiva). 8-9 vtr A (se) împrăștia. 10 vt A scormoni.
10. [MDA2] răzvreti v vz răzvrăti
11. [MDA2] rezvletire sf vz răzvrătire
12. [DLRLC] RĂZVRĂTI, răzvrătesc, vb. IV. Refl. A se răscula, a se revolta. Nu ne-am răzvrătit, ne-ai răzvrătit! DELAVRANCEA, O. II 157. ◊ Tranz. (Rar) Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul. EMINESCU, O. I 98. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A unelti, a complota (împotriva cuiva). A fost vînzarea lui Tomas Viat, care a răzvrătit contra Kentului. NEGRUZZI, S. III 337.
13. [Șăineanu, ed. VI] răsvrătì a. a (se) revolta. [Slav. RAZVRATITI].
14. [Șăineanu, ed. VI] răsvrătire f. revoltă.
15. [Scriban] răzvrătésc v. tr. (vsl. razvratiti, a răscula, d. vratiti, a învîrti, rudă cu lat. vértere, a învîrti, și got. vairthan, germ. werden, a deveni. V. vîrtej). Răscol, revolt. V. refl. Mă răscol.
16. [DOOM 3] răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri
17. [DOOM 2] răzvrătire s. f., g.-d. art. răzvrătirii; pl. răzvrătiri
18. [DOOM 3] răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, 3 sg. răzvrătește, imperf. 1 răzvrăteam; conj. prez. 1 sg. să răzvrătesc, 3 să răzvrătească
19. [DOOM 2] răzvrăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătesc, imperf. 3 sg. răzvrătea; conj. prez. 3 să răzvrătească
20. [IVO-III] răzvrătesc, -team 1 imp.
21. [DAS] RĂZVRĂTIRE. Subst. Răzvrătire, rocoșire (înv.), rocoș (înv.), rocoșitură (înv.), rocoșenie (înv.), rocoșeală (înv., rar), rocoșit (înv., rar); revoltă, răscoală, răsculare (rar), hainie (înv.), hainlîc (înv.), zurba (înv.), zurbalîc (pop.), tulburare (fig.), sedițiune (livr.), apostazie, răzmeriță (pop.), rebeliune, puci, bunt (înv. și reg.), agitație (fig.), fierbere (fig.), zaveră (înv. și reg.); insurecție, insurgență (rar); lovitură de stat; contrarevoluție; revoluție. Conspirație, complot, conjurație (rar). Răzvrătit, revoltant (înv.), rocoșelnic (înv.), rocoșan (înv.), răsculat, răsculător (înv.), zurbagiu (înv.), rebel, apostat, buntaș (înv. și reg.), buntușnic (înv. și reg.), zavergiu (înv.), insurgent; revoluționar. Răzvrătitor (rar). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar). Adj. Răzvrătit, revoltat, răsculat, rocoșit (înv., rar), rocoșitor (înv., rar), zurbagiu (înv.), sedițios, apostat (livr.), facțios (livr.), rebel, rebelist (înv.), rebelionist (rar); revoluționar. Insurecțional. Răzvrătitor (rar). Conspirativ. Vb. A (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) răscula, a se rocoși (înv.), a se răzmiriți (înv.), a se zavergisi (înv.). A conspira, a complota, a conjura (rar), a răzvrăti (rar), a unelti, a urzi (fig.). V. dezordine, ilegalitate, intrigă, provocare, tăinuire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL