1. [MDA2] zugrăviță sf [At: IORGA, S. D. XIII, 190 / Pl: ~țe / E: zugrav + -iță] (Reg) Femeie specializată în ornamentarea crucilor (cu picturi).
2. [DCR2] zugrăviță s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de zugrav ◊ „Venise la secretara U.T.C. A. M. – zugrăviță în echipa lui D.B. – să-i ceară recomandări.” Sc. 19 IV 80 p. 1 (din zugrav + -iță; termenul este mai vechi în rom.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL