1. [DEX '09] ZUGRĂVIT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2. Pictat, desenat. ♦ (Pop.) Vopsit. 3. Fig. (Înv.) Prefăcut, fals. – V. zugrăvi.
2. [DEX '09] ZUGRĂVIT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.
3. [MDA2] zugrăvit1 sn [At: GOLESCU, Î. 138 / Pl: ? / E: zugrăvi] 1-6 Zugrăveală (1-3, 11-13).
4. [MDA2] zugrăvit2, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I., 109 / V: (înv) zogrăfit, (reg) ju~ / Pl: ~iți, ~e / E: zugrăvi] 1 (Liv) Pictat. 2 Desenat (1). 3 (Pex) Împodobit. 4 (Pex) Decorat cu picturi, desene etc. 5 (Îvr) Vopsit. 6 (Îvr) Colorat (2). 7 (D. ziduri, pereți) Care este dat cu un strat de var sau humă (amestecat cu o culoare) uneori cu desene care imită tapetul Si: spoit, văruit, (pop) vopsit. 8 (Lit; pan; d. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) Care este înfățișat prin cuvinte Si: caracterizat, descris, prezentat, redat. 9 (Înv; fig) Prefăcut2.
5. [DEXI] zugrăvit1 s.n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (înv.) Arta de a picta. • /v. zugrăvi.
6. [DEXI] zugrăvit2, -ă adj. 1 (constr.; despre ziduri, pereți etc.) Care este dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2 (a. plast.) Care este pictat, desenat. ♦ Ext. Care este împodobit, decorat cu picturi, cu desene etc. ◊ Expr. Parcă e zugrăvit, se spune a) despre un om foarte frumos; b) pentru a exprima surpriză, teamă etc. ♦ (pop.) Care este vopsit. 3 Fig. (înv.) Care este prefăcut, fals. Decît pacea zugrăvită... războiul mai fericit este (CANT.). • pl. -ți, -te. /v. zugrăvi.
7. [DLRLC] ZUGRĂVIT1 s. n. Faptul de a zugrăvi; zugrăvire; (învechit) arta de a picta. Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU, S. 84.
8. [DLRLC] ZUGRĂVIT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. Dat cu un strat de humă sau de lapte de var amestecat cu o culoare și ornamentat cu diferite desene. Casă zugrăvită. 2. (Astăzi rar) Vopsit, p. ext. pictat, desenat. Văd drumuri albe-n zări senine, La margini munți, mai jos coline Și, ca pe-o pînză zugrăvit, Orașu-n vale-adînc sub mine. COȘBUC, P. II 90. Și ca zugrăviți stau zeii în lumina cea de soare. EMINESCU, O. IV 130. O teleagă zugrăvită, Pe dinuntru poleită. ALECSANDRI, P. P. 154. 3. Fig. (Învechit) Prefăcut, fățarnic, fals. Ca să poată spori în meșteșugurile lor, prin cuvinte dulci și zugrăvite intră în inima domnilor. ARHIVA R. I 56.
9. [DLRM] ZUGRĂVIT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta.
10. [DLRM] ZUGRĂVIT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de humă amestecat cu o culoare. 2. Pictat, desenat. ♦ (Pop.) Vopsit. 3. Fig. (Înv.) Prefăcut, fals. – V. zugrăvi.
11. [DEX '09] ZUGRĂVI, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
12. [MDA2] jugrăvi[1] vt vz zugrăvi
13. [MDA2] jugrăvit1[1] sn vz zugrăvit1
14. [MDA2] jugrăvit2, ~ă a vz zugrăvit2
15. [MDA2] zogrăfi v vz zugrăvi
16. [MDA2] zogrăfit, ~ă a vz zugrăvit2
17. [MDA2] zogrăvi v vz zugrăvi
18. [MDA2] zugrăi v vz zugrăvi
19. [MDA2] zugrăvi [At: PRAV. 250 / V: (înv) zogrăfi, (reg) ~ăi, (îvr) zog~ / S și: sugrăvi / Pzi: ~vesc / E: zugrav] 1 vt (Liv; c. i. imagini, modele) A reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor. 2-3 vta (Înv) A picta (prost). 4 vt (Înv) A desena (1). 5 vt (Înv) A schița. 6 vt (Îvr) A tatua. 7 vi (Îvr; pex) A grava. 8 vt (Îvr) A scrie (caligrafic). 9 vt (Îvr; fig) A contura (1). 10 vt (Îvr; fig) A întipări. 11 vt (Înv; fig; c. i. idei, noțiuni etc.) A desemna prin semne grafice. 12 vt (Rar; fig) A ilustra prin gesturi. 13 vt (C. i. obiectele, materialul pe care se execută pictura) A împodobi cu picturi Si: a picta. 14 vt (Pex; fig) A împodobi. 15 vt (Fig) A înfrumuseța. 16 vt (Îrg) A colora (cu vopsea) Si: a vopsi. 17-18 vtr (Fam; dep; d. femei) A (se) farda (2). 19 vt (Îvr; c. i. unghii) A lăcui. 20 vt (Îvr) A murdări. 21 vt (C. i. opera de artă executată) A realiza cu mijloacele specifice picturii (2) Si: a picta, (îvp) a scrie, (înv) a pictura, a zografisi (1), (reg) a pângăli. 22 vt A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu un strat de var sau humă (amestecat cu o culoare), uneori cu desene care imită tapetul Si: a spoi, a vărui, (pop) a vopsi, (înv) a zografisi (2). 23-24 vtr A (se) evidenția (1, 3). 25-26 vtr A (se) contura (1). 27-28 vtr A (se) reflecta. 29 vr (D. stări psihice) A se imprima pe figura cuiva. 30 vt (Lit; pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) A înfățișa (sugestiv) prin cuvinte Si: a caracteriza, a descrie, a prezenta, a reda. 31 vt (Înv) A prezenta în mod fals.
20. [DEXI] zugrăvi vb. IV. 1 tr. (constr.; compl. indică pereții unei clădiri sau ai unei încăperi) A acoperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. Camera era zugrăvită într-o culoare alburie (GAL.). ◊ Expr. A zugrăvi (totul sau toate) în negru v. negru. 2 tr. (a. plast; compl. indică imagini, modele folosite) A reproduce pe pînză, pe hîrtie, pe sticlă cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. O icoană muscălească cu raiul și iadul în culori vii, zugrăvite pe sticlă (CA. PETR.). ♦ (înv.) A desena; a schița. ◊ Analog. Gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastră flori de primăvară (MAIOR.). ♦ (înv., reg.) A scrie (caligrafic). Numele gării e zugrăvit mare pe frontispiciu (SADOV.). 3 tr. (a. plast.; compl. indică obiectele, materialul pe care se execută picturile) A acoperi cu picturi; a picta. D-apoi tu știi să zugrăvești biserici? (VLAS.). ♦ Fig. A împodobi; a înfrumuseța. Cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze (EMIN.). 4 tr. (a. palst.; compl. indică operele de artă executate) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii. A zugrăvit cîteva icoane de lemn și le-a prins pe pereți (STANCU). 5 tr., refl. (deprec.; despre femei) A (se) farda. 6 refl., tr. A ieși în evidență; a (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. Moara sta... zugrăvită pe cer în depărtarea ei (SADOV.). ◊ Fig. Umbra dumitale s-a zugrăvit cu farmec pe cîmpul plin de ghimpi al vieții lui (GAL.). 7 refl. (despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. Nu putea suferi fericirea ce se zugrăvea pe fața Elenuței (AGÂR.). ◊ (tr.) Nemulțumirea se vedea zugrăvită pe toate fețele (FIL.). 8 tr. Analog, (lit.; compl. indică ființe, situații, întîmplări, stări sufletești etc.) A reda, a descrie, a prezenta, a înfățișa (sugestiv) prin cuvinte (într-o operă beletristică). Naturaliștii zugrăvesc cu predilecție ceea ce este odios (CĂL.). • prez.ind. -esc. /zugrav + -i.
21. [CADE] ‡ZOGRAFlSI = ZUGRĂVI.
22. [CADE] ZUGRĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 1 🔷 A reproduce în colori, pe pînză sau pe perete, chipul unei persoane, imaginea unui obiect, o scenă, etc., a picta: ~ o icoană, un portret, un tablou; desina fin și mai ales zugrăvea cu succes flori și păsărele CAR. ¶ 2 🔷 A împodobi cu picturi: Antonie Ruset ... au dires clopotnița la biserica sfîntului Nicolai ... și au zugrăvit pritvorul MUST. ¶ 3 A văpsi pereții unei odăi, împodobindu-i cu desenuri ce imită tapetele ¶ 4 Fig. A descrie în mod fidel, a face un tablou plin de viață: mi-ai zugrăvit cu un adevărat talent de pictor unele figuri din generația ce ne-a precedat ALECS.; ce adînc simte și pricepe omul acesta societatea în care trăește și cît de bine știe s’o zugrăvească! VLAH.. II. vb. refl. A i se înfățișa ochilor ca într’un tablou; a fi întipărit: acum mi se zugrăvea din ce în ce mai deslușit în minte vechiul castel VLAH.; pe chipurile tuturor se zugrăvea sănătatea și fericirea D. -ZAMF. [zugrav].
23. [DLRLC] ZUGRĂVI, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu o zugrăveală. (Refl. pas.) Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Tranz. (Astăzi rar) A picta, a împodobi cu picturi. Din mijlocul curții se-nalță strălucitoare biserica cea mare – zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 183. Ia privește-i cum... se uită țintă în ochii noștri, parc-au de gînd să ne zugrăvească. CREANGĂ, A. 39. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceia babacă te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. ◊ Fig. Moaie pana în coloarea unor vremi demult trecute, Zugrăvește din nou, iarăși, pînzele posomorite. EMINESCU, O. I 32. ♦ A contura litere (v. scrie); a desena. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță. SADOVEANU, M. C. 71. El știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștei. GANE, N. II 4. Zugrăvea nu știu ce cu plumbul pe hîrtie. ALECSANDRI, T. I 345. ♦ A trasa. Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite. EMINESCU, O. IV 114. 3. Refl. Fig. A se profila, a se contura; a se proiecta, a se reflecta. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. Ușa casei se deschise și, pe fundul de lumină slabă a privazului ei, se zugrăvi repede, în linii de umbră, chipul mărunt al unei femei. HOGAȘ, M. N. 77. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau, în fundul rîului, cît părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. EMINESCU, N. 66. ◊ Tranz. Vezi departe munții mari Cum își Zugrăvesc în soare Piscuri vinete spre cer. TOPÎRCEANU, B. 26. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește. EMINESCU, O. I 152. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se reflecta pe figura cuiva, a se exterioriza prin expresia pe care o imprimă figurii. Cu rușinea zugrăvită-n față. CREANGĂ, A. 75. Mare grijă, mare supărare se zugrăvea pre fețele lor. CONTEMPORANUL, III 773. Pe față i se zugrăvea o durere adîncă. ib. VII 108. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte; a descrie. Cînd Bălcescu zugrăvește un tablou în mișcare... narațiunea se face la imperfect. VIANU, S. 75. Cunoscători ai țărănimii i-au zugrăvit... situația de-acolo mult mai îngrijorătoare, REBREANU, R. I 261. În Conu Leonida, Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de oameni. IBRĂILEANU, S. 63. [Poeziile populare] ne zugrăvesc obiceiurile și ne arată ideile și sentimentele veacului. BĂLCESCU, O. I 60.
24. [DLRM] ZUGRĂVI, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu un strat de var amestecat cu humă (și diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena; p. ext. a scrie. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se întipări pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.
25. [Șăineanu, ed. VI] zugrăvi v. 1. a picta, a orna cu picturi; 2. fig. a depinge.
26. [Scriban] zugrăvésc v. tr. (d. zugrav). Pictez (maĭ ales grosolan): a zugrăvi părețiĭ. Fig. Descriŭ, maĭ ales defavorabil: răŭ ĭ-a zugrăvit! – Vechĭ și -ăfesc și zografisésc (ngr. zografízo).
27. [DOOM 3] zugrăvit (desp. zu-gră-) s. n.
28. [DOOM 2] zugrăvit (zu-gră-) s. n.
29. [DOOM 3] zugrăvi (a ~) (desp. zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, 3 sg. zugrăvește, imperf. 1 zugrăveam; conj. prez. 1 sg. să zugrăvesc, 3 să zugrăvească
30. [DOOM 2] zugrăvi (a ~) (zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, imperf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 să zugrăvească
31. [Argou] a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.
32. [Argou] a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL