1. [DEX '09] SMUCITURĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitură s. f.] – Smuci + suf. -tură.
2. [MDA2] smucitură sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (pop) ~unc~, zm~, zmunc~, (înv) zmăc~, (reg) smâc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~ri / E: smuci + -tură] 1 Smucire (2). 2 (Rar) Sacadă (1).
3. [DLRLC] SMUCITURĂ, smucituri, s. f. (Și în forma smuncitură) Faptul de a smuci; mișcare bruscă. După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13. Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37. Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29. – Variantă: smuncitură s. f.
4. [DEX '09] SMUNCITURĂ s. f. v. smucitură.
5. [MDA2] smâcitură sf vz smucitură
6. [MDA2] smâncitură sf vz smucitură
7. [MDA2] smuncitură sf vz smucitură
8. [MDA2] zmăcitură sf vz smucitură
9. [MDA2] zmâcitură sf vz smucitură
10. [MDA2] zmâncitură sf vz smucitură
11. [MDA2] zmucitură sf vz smucitură
12. [MDA2] zmuncitură sf vz smucitură
13. [DEXI] zmîncitură s.f. v. smucitură.
14. [DEXI] zmucitură s.f. v. smucitură.
15. [Scriban] zmucitúră (vest) și zmuncitúră (est) f., pl. ĭ. Rezultatu zmuncituriĭ; zmunciturile hoțuluĭ ca să scape din mîna gardistuluĭ. – În Munt. vest zmîcitură (CL. 1910, 434). Și zmînc-.
16. [DOOM 3] smucitură s. f., g.-d. art. smuciturii; pl. smucituri
17. [DOOM 2] smucitură s. f., g.-d. art. smuciturii; pl. smucituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL