1. [DEX '09] ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). – Zmeu + suf. -oaie.
2. [MDA2] zmeoaie sf [At: BUDAI-DELEANU, T. U. 91 / P: zme-oa-ie / V: (înv) ~eio~, (reg) zmăho~, sm~, smăo~, smăho~ / Pl: ~ / E: zmeu + -oaie] 1 (Îvp) Zmeoaică (1). 2 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată în partea superioară, cu flori albe sau roșiatice dispuse în umbele și fructe păroase, care crește prin ținuturile muntoase, prin locuri aride și umbroase Si: (reg) tămâioară, toporaș (Libanetis montana). 3 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină robustă, ramificată, cu frunze foarte mari, triunghiulare și cu flori numeroase dispuse în umbele, care crește la marginea pădurilor și în zone muntoase (Laserpitium archangelica). 4 (Bot; reg; îf smăhoaie) Briolă (Ligusticum muntellina).
3. [DEXI] zmeoaie s.f. 1 (în mit pop.) Zmeoaică. Dară tocmai cînd o trăgeam cu sila, Zmeoaia îmi dusă cu sine copila (BUD.). 2 (bot.) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina și cu fructele păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). • pl. -oaie. /zmeu + -oaie.
4. [CADE] ZMEOAIE, ZMĂOAIE sf. Olten. Băn. Trans. 1 🔱= ZMEOAICĂ 1 ¶ 2 🌿 = ZMEOAICĂ 3 ¶ 3 🌿 Plantă din fam. umbeliferelor, cu flori albe sau roșietice, dispuse în umbole; crește prin ținuturile muntoase, pe finețe și stînci; numită și „tămîioară” (Libanolis montana).
5. [DEX '98] ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaică (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpină și cu fructe păroase, care crește prin văile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Plantă erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). [Pr.: zme-oa-ie] – Zmeu + suf. -oaie.
6. [DLRLC] ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. 1. (În superstiții) Zmeoaică (1) Duh necurat... cu gură de zmeoaie. MARIAN, NA. 385. 2. Plantă erbacee din familia umbelifereior, cu tulpina și fructele păroase; crește prin văile umbroase de la munte (Libanotis montana).
7. [DLRM] ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. (În basme) Zmeoaică. – Din zmeu + suf. -oaie.
8. [MDA2] smănoaie sf vz zmeoaie
9. [MDA2] smăoaie sf vz zmeoaie
10. [MDA2] smeoaie sf vz zmeoaie
11. [MDA2] zmăhoaie sf vz zmeoaie
12. [MDA2] zmeioaie sf vz zmeoaie
13. [DOOM 3] zmeoaie s. f., art. zmeoaia, g.-d. art. zmeoaiei; pl. zmeoaie
14. [DOOM 2] zmeoaie s. f., art. zmeoaia, g.-d. art. zmeoaiei; pl. zmeoaie
15. [DFL] SESELI L., SESELI, MOLURĂ DE MUNTE, SMEOAIE, fam. Umbelliferae. Gen originar mai ales din Europa, cca 58 specii, erbacee, bienale sau perene, mici sau mijlocii. Frunze verzi-albăstrui, de 2-3 ori penat-fidate, segmentele frunzelor liniare, adeseori setacee. Flori hermafrodite, mari, albe, albe-verzui sau roșietice (caliciul cu 5 sepale dentiforme, cad mai tîrziu, uneori foarte mici, corolă cu 5 petale întregi, invers-ovate sau invers-cordate, 5 stamine, stile foarte scurte, mai tîrziu recurbate), dispuse în mici umbele regulate, reunite într-o umbelă mai mare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL