1. [DEX '09] ZINGHET s. n. v. zăngăt.
2. [MDA2] zinghet sn vz zăngăt
3. [DEXI] zinghet s.n. v. zăngăt
4. [Șăineanu, ed. VI] zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].
5. [DEX '09] ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zingăt, zinghet, zânghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.
6. [DEX '09] ZÂNGĂT s. n. v. zăngăt.
7. [DEX '09] ZÂNGHET s. n. v. zăngăt.
8. [DEX '09] ZINGĂT s. n. v. zăngăt.
9. [MDA2] zangăt sn vz zăngăt
10. [MDA2] zăngăt sn [At: ALECSANDRI, O. P. 42 / V: zinghet, zân~, zânghet, (reg) zan~, (îvr) zin~ / Pl: ~e / E: zâng + -ăt] 1-2 Zăngăneală (1-2).
11. [MDA2] zângăt sn vz zăngăt
12. [MDA2] zânghet sn vz zăngăt
13. [MDA2] zingăt sn vz zăngăt
14. [DEXI] zăngăt s.n. Zăngănit. Expresul... trecu furtunos cu zăngăt de fiare (CE. PETR.). • pl. -e. și zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s.n. /zîng + -ăt.
15. [DEXI] zingăt s.n. v. zăngăt.
16. [DEXI] zîngăt s.n. v. zăngăt.
17. [DEXI] zînghet s.n. v. zăngăt.
18. [CADE] ZINGHET 👉 ZÎNGHET.
19. [CADE] ZÎNGHET, ZINGHET (pl. -ete) sn. Zîngănit: la gît purta o salbă de mărgele... și de rub(i)ele, care sălta pe sînu-i, la tot pasul, pricinuind un zînghet delicat (ALECS.); răcnete, vaete, împușcături, zinghete de arme (ALECS.) [zîng!].
20. [CADE] ZÎNGHET, ZlNGHET (pl. -ete) sn. Zîngănit: la gît purta o salbă de mărgele... și de rub(i)ele, care sălta pe sînu-i, la tot pasul, pricinuind un zînghet delicat (ALECS.); răcnete, vaete, împușcături, zinghete de arme (ALECS.) [zîng!].
21. [DEX '98] ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zingăt, zinghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.
22. [DLRLC] ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghet (ALECSANDRI, la CADE), zînghet (id. ib.) s. n.
23. [DLRLC] ZÎNGĂT s. n. v. zăngăt.
24. [DLRLC] ZÎNGHET s. n. v. zăngăt.
25. [DLRM] ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.
26. [DOOM 3] zăngăt s. n., pl. zăngăte
27. [DOOM 2] zăngăt s. n., pl. zăngăte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL