1. [DEX '09] ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.
2. [MDA2] zimțuit2, ~ă a [At: SĂM. II, 18 / Pl: ~iți, ~e / E: zimțui] 1-2 Zimțat2 (1-2).
3. [MDA2] zimțuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: zimțui] 1-2 Zimțare (1-2).
4. [DEXI] zimțuit, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care are zimți; care este crestat, zimțat. • pl. -ți, -te. /v. zimțui.
5. [CADE] ZIMȚUIT adj. p. ZIMȚUI Cu zimți, crestat: Bistrița... îl ocolește, făcînd un cot larg, în dreapta, pe sub coama vînătă, ~ă a Pietrosului (VLAH.).
6. [DLRLC] ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. ◊ Fig. Coama vinătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fig. Care este (sau pare) zdrențuit. Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adine zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. id. ib. 122.
7. [DLRM] ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. – V. zimțui.
8. [DEX '09] ZIMȚUI, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de fierăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.
9. [MDA2] zimțui vt [At: PAMFILE, A. R. 116 / Pzi: ~esc / E: zimți (pll zimț) + -ui] 1 A zimța (1). 2 (Pex; c. i. zimți) A îndrepta. 3 (Pex; c. i. zimți) A ascuți (1).
10. [DEXI] zimțui vb. IV. tr. (compl. indică piese, unelte etc.) A face zimți; a cresta, a dința, a zimța. • prez.ind. -iesc. /zimț + -ui.
11. [CADE] ZIMȚI = ZIMȚUl.
12. [CADE] ZIMȚUI (-uesc) vb. tr. 1 A face zimți: ~ o rotiță, monetele ¶ 2 A cresta: sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă’n albastrul depărtărilor (VLAH.); un vînt fantastic va fi prăvălit de pe culmi oasele oncuiete cîndva sus și zimțuind zarea (SAD.).
13. [DEX '98] ZIMȚUI, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimța, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimț + suf. -ui.
14. [DLRLC] ZIMȚUI, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți (unei monede, unei seceri, unui ferăstrău, unui zid etc.); p. ext. a cresta. Cu secerile de tirg nu se poate secera înainte de a le zimțui sau zimța la fierari. PAMFILE, A. R. 116. ◊ Fig. Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac unele de altele, zimțuind zarea pînă-n albastrul depărtărilor. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Refl. Fig. A se încreți. Un vîntișor filfii în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. SADOVEANU, N. F. 74.
15. [DLRM] ZIMȚUI, zimțuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimți; p. ext. a cresta. – Din zimț.
16. [Șăineanu, ed. VI] zimțuì v. a mărgini.
17. [Scriban] zimțuĭésc v. tr. Garnisesc cu zimțĭ: banĭ zimțuițĭ. Oțelu zimțuit = ferestrău (Sadov. VR. 1928, 1, 53).
18. [DOOM 3] zimțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiesc, 3 sg. zimțuiește, imperf. 1 zimțuiam; conj. prez. 1 sg. să zimțuiesc, 3 să zimțuiască
19. [DOOM 2] zimțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiesc, imperf. 3 sg. zimțuia; conj. prez. 3 să zimțuiască
20. [MDO] zimțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiesc, conj. zimțuiască)
21. [IVO-III] zimțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL