1. [DEX '09] ZGÂLȚÂI, zgâlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] zgâlțâi [At: LB / V: (îrg) ~ia, ~țăi (S și: sgâlțăi), (înv) ~ția, ~ții, ~ârțui, ~âțăia, ~âțui, ~țini, zgălțăi, (reg) ~țui, ~âțâi, ~âțâia, zguțăi, zguțâi, zguțui, ~âțăi] 1-2 vtr A (se) zgudui (1-2). 3-4 vtr (Îvr; d. pământ) A (se) cutremura (7-8). 5 vt (Îvr; c. i. un recipient) A clătina (2). 6-7 vt (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A zgudui (18-19). 8-9 vtrr (Reg) A (se) trage de păr. 10 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 11 vt (D. frig, boli, emoții etc.) A zgudui (20). 12 vt (Fam; fig) A înfiora. 13 vt (Fam; fig) A critica sever.
3. [MDA2] zgălțăi v vz zgâlțâi
4. [MDA2] zgâlțăi v vz zgâlțâi
5. [MDA2] zgâlțâia v vz zgâlțâi
6. [MDA2] zgâlția v vz zgâlțâi
7. [MDA2] zgâlții v vz zgâlțâi
8. [MDA2] zgâlțini2 v vz zgâlțâi
9. [MDA2] zgâlțui v vz zgâlțâi
10. [MDA2] zgârțui v vz zgâlțâi
11. [MDA2] zgâțăi v vz zgâlțâi
12. [MDA2] zgâțăia v vz zgâlțâi
13. [MDA2] zgâțâi v vz zgâlțâi
14. [MDA2] zgâțâia v vz zgâlțâi
15. [MDA2] zgâțui v vz zgâlțâi
16. [MDA2] zguțăi v vz zgâlțâi
17. [MDA2] zguțâi v vz zgâlțâi
18. [MDA2] zguțui2 v vz zgâlțâi
19. [DEXI] zgîlțîi vb. IV. 1 tr., refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) cutremura, a (se) zgudui, (pop) a zgîlțîna, (reg.) zgîcina. Întîi am rîs de se zgîlțîia patul cu mine, pe urmă am plîns cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indică recipiente) A clătina. A zgîlțîit sticla și a vărsat din vin. 2 tr., refl. A (se) agita, a (se) mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta. Muierea asta mă tot întreba și mă zgîlțîia, că nu iau ceva în gură? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am început s-o zgîlțîi de umeri. ♦ (refl.) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a bolii, a emoției. Se zgîlțîia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A înfiora de groază. S-a întîmplat apoi un lucru care l-a zgîlțîit cumplit (LĂNCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru, a critica sever. Să știi că l-am zgîlțîit bine. I-am spus că-i un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgîlțîi, (înv) -iesc. și (înv) zgîlțîia vb. I. /form. expr.
20. [DLRLC] ZGÎȚÎI vb. IV v. zgîlțîi.
21. [DLRM] ZGÎLȚÎI, zgîlțîi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.
22. [Șăineanu, ed. VI] sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. [Origină necunoscută].
23. [Scriban] zgîlțîĭ, zgîțîĭ și zgîțuĭ și (nord și) cîlțîĭ și cîlțuĭ, a -í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgîțîn, a -á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgîlțîn, a -á și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.
24. [Scriban] zgîrțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.
25. [DOOM 3] zgâlțâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 zgâlțâie, imperf. 1 zgâlțâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zgâlțâi, 3 să zgâlțâie
26. [DOOM 2] zgâlțâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâlțâi, 3 zgâlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâia conj. prez. 3 să zgâlțâie
27. [MDO] zgîlțîi (ind. prez. 1 sg. zgîlțîi, 3 sg. zgîlțîie)
28. [IVO-III] sgâlțâiu, -țâe 3, -țâiam 1 imp.
29. [DER] ZGÎLȚÎI, zgîlțîi, vb. IV. ~ (din zgîlț(a))
30. [DER] ZGÎȚÎI, zgîțîi, vb. IV. (Var.) A (se) zgîlțîi. (cf. zgîlțîi)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL