1. [DEX '09] ZGÂMBOI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec.
2. [DEX '09] ZGÂMBOI2, zgâmboi, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec.
3. [MDA2] zgâmboi1 [At: PONTBRIANT, D. / S și: sg~ / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: zgâmb + -oi] 1 sn (Îrg) Gland. 2 sn (Reg) Lucru de mică importanță. 3 sm (Reg; dep) Copil neastâmpărat. 4 sm (Reg) Persoană care are ochii holbați. 5 sn (Reg) Fluier pe care și-l fac copiii din frunze de ceapă, din coajă de salcie etc. Si: (reg) zdrâmbă (1), zdrâmboaie (1), zdrâmboi (1).
4. [MDA2] zgâmboi2 [At: CADE / V: ~a[1], zgliniboi, zglâ~, zglâ~a (S și: sglâmboia), zgrăm~, zgrâ~, zgrâ~a (S și: sgrâmboia) / S și: sg~ / Pzi: zgâmboi și ~esc / E: zgâmboi1] (Reg) 1 vr A se masturba. 2 vt A zgâmăi (4). 3 vrp (D. nuci) A se desface de coaja verde care le acoperă. 4 vr (D. soare, zori etc.) A se ivi. 5 vr A se uita cu insistență, cu mirare Si: a se holba (4). 6 vt (C. i. ochii) A holba (1). 7 vr A se strâmba (1).
5. [DEX '98] ZGÂMBOI2, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec.
6. [MDA2] zgâmboia v vz zgâmboi2
7. [MDA2] zglâmboi v vz zgâmboi2
8. [MDA2] zglâmboia v vz zgâmboi2
9. [MDA2] zgliniboi v vz zgâmboi2
10. [MDA2] zgrămboi v vz zgâmboi2
11. [MDA2] zgrâmboi v vz zgâmboi2
12. [MDA2] zgrâmboia v vz zgâmboi2
13. [DEXI] zgîmboi vb. IV. refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase. • prez.ind. -iesc. /zgîmboi1 + -i.
14. [DEXI] zgîmboi1 s.m., s.n. 1 s.m. (fam) Copil (mic), puști, pici (neastîmpărat). 2 s.n. (înv., reg.) Gland. • pl. m. -oi, n. -oaie. /etimol. nec.
15. [DLRLC] ZGÎMBOI, zgîmboi, vb. IV. Refl. (Regional) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase (holbînd ochii). – Variantă: zgîmboia vb. I.
16. [DLRLC] ZGÎMBOIA vb. I v. zgîmboi.
17. [DLRM] ZGÎMBOI, zgîmboi, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a face grimase.
18. [Scriban] zgîmbóĭ (mă), a se -oĭá v. refl. (vsl. sŭ-gombovati, d. gomba, buză. Cp. cu gîmbosesc). Vest. Mă zgîĭesc, mă tot uĭt: îmĭ ĭeșiseră ochiĭ zgîmboidu-mă la ĭa (VR. 1908, 12, 328). Mă luminez, mă arăt ĭar (vorbind de soare): dimineața, cînd se zgîmboaĭe zorile (Ĭov. 258). – Și zgr-.
19. [Scriban] zgrîmboĭ(esc), V. zgîmboĭesc.
20. [DOOM 3] zgâmboi2 (fam.) s. m., pl. zgâmboi, art. zgâmboii
21. [DOOM 3] !zgâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgâmboi, 3 se zgâmboaie, imperf. 1 sg. mă zgâmboiam; conj. prez. 1 sg. să mă zgâmboi, 3 să se zgâmboaie; imper. 2 sg. afirm. zgâmboaie-te; ger. zgâmboindu-mă
22. [DOOM 2] zgâmboi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmboi, 3 zgâmboaie, 1 pl. zgâmboim, imperf. 3 sg. zgâmboia; conj. prez. 3 să zgâmboaie
23. [DOOM 2] zgâmboi1 (fam.) s. m., pl. zgâmboi, art. zgâmboii
24. [DOOM] zgîmboi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgîmboi, 3 zgîmboaie, 1 pl. zgîmboim, imperf. 3 sg. zgîmboia
25. [DER] sgîmboi (-i), s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).
26. [DER] ZGÎMBOI, pl. zgîmboi s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).
27. [DER] ZGÎMBOIA, zgîmboi, vb. I. Refl. A se holba, a se zgîi. (zgîmboi1 + suf. -a)
28. [Argou] zgâmboi s. m. invar. copil mic
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL