1. [Scriban] zghilț, V. bilț.
2. [Scriban] bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).
3. [DER] ZGHILȚ, zghilțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL