1. [DEX '09] ZBÂRNÂI, zbârnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăi vb. IV] – Zbârn + suf. -ăi.
2. [MDA2] zbârnâi [At: CANTEMIR, I. I. I, 215 / V: (rar) zbărnăi, (reg) ~năi (S și: sbârnăi), ~râi, ~nii, ~răi, zbăr~, zdârnăi, zdârnâi, (îvr) zbânăi / Pzi: zbârnâi și (reg) ~năiesc; 3 ~noaie / E: zbârn + -îi] 1 vi (D. insecte) A produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: a bâzâi (1), a zâzâi, a zumzăi (1), a zbârâi (1), (rar) a zumbăi (2), (pop) a bombăni (1), zuzui (1) (îrg) a zuăi, (reg) a bornăi (1), a vâjâi, a zbângăi (1), a zbăngăni, a zunui, a zvoni (2). 2 vi (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. aflate în mișcare) A produce, prin vibrare, un sunet caracteristic Si: a zumzăi (3), (reg) a zbângăi (1), a zbăngăni (rar) a zvoni (2). 3 vi (Fig) A răsuna. 4 vi (Fam; spc; d. sonerie, telefon) A suna. 5 vi (Fig; d. sunete, cuvinte, cântece, glas) A produce vibrații monotone (puternice, stridente, neplăcute) Si: a zbârâi (2). 6 vt (C. i. sunete, cântece) A emite (4) (în mod neplăcut) Si: a zbârâi (6). 7 vi (Reg; îe) A-i zbârnâi (cuiva) a ceva A-i fi (cuiva) gândul la ceva Si: a zbârâi (7). 8 vi (Fig; reg) A se răspândi producând neplăcere. 9 vi (D. vânt) A vâjâi. 10 vi (Reg; fig; d. oameni) A cârti (1). 11 vi (Pex) A blestema (1).
3. [DEX '98] ZBÂRNÂI, zbârnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăi vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.
4. [DEX '09] ZBÂRNĂI vb. IV v. zbârnâi.
5. [MDA2] zbărnăi v vz zbârnâi
6. [MDA2] zbărnâi v vz zbârnâi
7. [MDA2] zbânăi v vz zbârnâi
8. [MDA2] zbârăi v vz zbârnâi
9. [MDA2] zbârâi v vz zbârnâi
10. [MDA2] zbârnăi v vz zbârnâi
11. [MDA2] zbârnii v vz zbârnâi
12. [MDA2] zdârnăi v vz zbârnâi
13. [MDA2] zdârnâi v vz zbârnâi
14. [DEXI] zbîrnăi vb. IV. v. zbîrnîi.
15. [DEXI] zbîrnîi vb. IV. intr. 1 (despre insecte) A produce un zgomot vibrant, continuu, caracteristic zborului; a bîzîi, a zumzăi. ◊ Fig. (sugerează ideea de iuțeală, de rapiditate într-o acțiune) Femeia zbîrnie la bucătărie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) A produce un sunet prelung, caracteristic (asemănător cu vibrarea unei coarde, a unui fus, a unui motor etc.). Priviți acum la mașinile care zbîrnîie mereu (JEB.). ♦ Fig. (sugerează ideea de efect maxim în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces) Am trîntit un reportaj pe trei coloane, să zbîrnîie (BAR.). ♦ Spec. (fam.; despre sonerii, telefon etc.) A suna. Soneria zbîrnîie subțirel și repezit (CAZ.). 2 (despre vînt) A șuiera, a vîjîi. 3 Fig. (despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a bombăni, a cîrti. Fata, supărată, a început să trîntească prin casă, zbîrnîind. ♦ Ext. A blestema. 4 Fig. (despre cuvinte, cîntece, glas) A produce vibrații monotone (puternice, stridente, neplăcute). Întrebările, urările, felicitările zbîrnîiau în urechile tînărului (REBR.). ◊ Fig. Prin peretele de scînduri se auzea zbîrnîind restul familiei (GAL.). • prez.ind. zbîrnîi. și zbîrnăi vb. IV. /zbîrn + -îi.
16. [DLRLC] ZBÎRNĂI v. IV v. zbîrnîi.
17. [DLRLC] ZBÎRNÎI, pers. 3 zbîrnîie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul caracteristic «zbîrn»; a bîzîi, a zumzăi; a zbîrîi. Se putea auzi musca zbîrnîind, atita liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 144. Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasă. Soneria zbîrnîie lung. CARAGIALE, M. 151. Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. I 34. ◊ Fig. O duseră ei cît o duseră, pînă ce dragostea lor începu să zbîrnîie pe la urechile sătenilor. La HEM 1628. Nu știu ce coardă misterioasă a inimei zbîrnîie la acea sălbatică armonie! ODOBESCU, S. III 42. ◊ Expr. (Rar) A-i zbîrnîi cuiva a ceva = a-i fi cuiva gîndul la ceva, a-i arde cuiva de ceva. Era și el flăcău de joc acu, și-i zbîrnîia a fete. ȘEZ. XXI 55. ♦ A scoate sunete neplăcute. Pe sub candida veselie a melodiei, zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S. III 100. ◊ Tranz. Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat. VLAHUȚĂ, P. 54. 3. (Despre vînt) A șuiera, a vîjîi. În inima lui a început să zbîrnîie o coadă de vînt cîinos, care a sunat tare și amar, asemeni vîntului iernii într-o casă părăginită. POPA, V. 330. 4. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea, murmurînd; a bombăni, a cîrti. Cam zbîrnîie fata, ginere, dar am s-o înduplec eu, că nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinților. PAMFILE, CER. 48. – Variantă: zbîrnăi (BARANGA, I. 175, SBIERA, P. 133) vb. IV.
18. [DLRM] ZBÎRNĂI vb. IV. v. zbîrnîi.
19. [DLRM] ZBÎRNÎI, pers. 3 zbîrnîie, vb. IV. Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbîrn”; a bîzîi. 2. (Despre vînt) A șuiera, a vîjîi. 3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a bombăni, a cîrti. [Var.: zbîrnăi vb. IV] – Din zbîrn.
20. [Șăineanu, ed. VI] sbârnăì v. 1. a face un sgomot surd, vorbind de albine; 2. a sbura, vorbind de săgeți: sbârnăe coarda din arcu-i AL. [Onomatopee (v. sbârn)].
21. [Scriban] zbîrnîĭ, a -í v. intr. (vsl. *brĭnetĭ, de unde și rut. breniti, pol. brnieć, ceh. brnĕti, a bîzîi, a zbîrnîi. [Bern. 1, 95]. Cp. și cu bîrcîĭ). Fac zbîrn, vorbind de insectele marĭ, de coarde maĭ groase întinse ș. a. Telefoanele zbîrnîĭe, țîrîĭe (sună) mereŭ. Fig. A-țĭ zbîrnîi urechile, a fi bolnav de urechĭ, a ți se părea că tot auzĭ zbîrn (V. țiuĭ). V. tr. Fac să zbîrnîĭe: băĭețiĭ îșĭ zbîrnîĭaŭ zmeĭele. – Rar și bîrnîĭ. V. vibrez, bîzîĭ.
22. [DOOM 3] zbârnâi (a ~) vb., ind. prez. 3 zbârnâie, imperf. 3 pl. zbârnâiau; conj. prez. 3 să zbârnâie
23. [DOOM 2] zbârnâi (a ~) vb., ind. prez. 3 zbârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâia; conj. prez. 3 să zbârnâie
24. [DOOM 3] zbârâi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 zbârâie, imperf. 3 pl. zbârâiau; conj. prez. 3 să zbârâie
25. [MDO] zbîrnîi (ind. prez. 3 sg. și pl. zbîrnîie)
26. [DER] ZBÎRNÎI, zbîrnîi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găsește un lichid. (din zbîrn, asemănător cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)
27. [Argou] a-i zbârnâi găoacea expr. (er. – d. femei) a se excita.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL