1. [DEX '09] ZBÂRCI1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča.
2. [DEX '09] ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
3. [MDA2] zbârci3 [At: (a. 1691) GCR I, 292/12 / S și: sb~ / Pzi: ~rcesc / E: bg сбърча] 1 vr (D. piele; pex; d. părți ale corpului) A face cute (din cauza bolii, din cauza bătrâneții) Si: a se cuta (3), a se încreți, a se rida, (pop) a se pomăi, (reg) a se pomi, a se pomisi, a se zbârciogi (1), (îvr) a se zguri (4), (fam) a se boți (9), a se brăzda , a se smochini. 2 vi (Fam; îe) A ~ din nas A-și exprima nemulțumirea printr-o grimasă. 3 vt (Fam; îe) A-și ~ sprâncenele A se încrunta. 4-5 vr (Rar) A se crispa (2, 6)
4. [MDA2] zbârci4 vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~rcesc / E: bg сбъркам] (Mun) A greși (mai ales în jocurile de copii).
5. [MDA2] zbârci1 sn [At: LB / S și: sb~ / Pl: ~turi / E: pvb zbârci3] (Îrg) Zbârcitură (1).
6. [MDA2] zbârci2 [At: GOLESCU, ap. CADE / V: (înv și fam) zgâ~ / S și: sb~ / Pl: ~turi / E: pvb zbârci4] 1 sn (Reg; în jocurile de copii) Greșeală (intenționată) Si: înșelătorie. 2 i (Înv și fam) Cuvânt prin care se exprimă dorința ca cineva să nu reușească ceva Si: (pop) să nu aibă parte de ...
7. [DEX '98] ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv).
8. [DEX '98] ZBÂRCI1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča.
9. [DLRM] ZBÎRCI2, zbîrciuri, s. n. (Rar) Zbîrcitură. – Postverbal al lui zbîrci.
10. [MDA2] zgârci1 i vz zbârci2
11. [DEXI] zbîrci1 s.n. (reg.) Zbîrcitură. E numai zbîrcituri și știrbituri (POP.). • pl. -uri. /de la zbîrci2, prin derivare regresivă.
12. [DEXI] zbîrci2 vb. IV. refl. (despre piele, ext., despre părți ale corpului) A face zbîrcituri; a se strînge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. Chipul lui se zbîrci ca al unui om foarte bătrîn (PER.). ◊ Expr. (intr.) A zbîrci din nas = a strîmba din nas. A zbîrci sprîncenele = a se încrunta. A o zbîrci = a da de un necaz, a o încurca. ◊ Analog. (tr.) Căldura cuptoarelor zbîrcește adesea mătasea (BREZ.). ♦ A se închirci, a se crispa. • prez. ind. -esc. /cf. bg. сбърча.
13. [DLRLC] ZBÎRCI2, zbircesc, vb. IV. Refl. (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) A se încreți; a face zbîrcituri; a se strînge în cute. He! He!... Vremea vremuiește, fețele se zbircesc, bălămalele slăbesc. ALECSANDRI, T. I 392. ◊ Tranz. fact. Aceste idei ți-au îngălbenit obrajii... și ți-au zbîrcit fruntea. La TDRG. (Expr. ) A zbîrci sprîncenele = a se încrunta. Boieriul judecător au zbîrcit sprîncenele, păzind o tăcere întunecată. GOLESCU, Î. 72. ◊ Intranz. (În expr.) A zbîrci din nas = a strîmba din nas, v. strîmba. Averchie zbîrci din nas. STĂNOIU, C. I. 10. Zbîrcind din nas, (doamna) murmură: Ce figură de lacheu! VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Despre fructe, boabe) A se strînge boț, a se închirci. (Fig.) Ruben însuși se zbîrci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe, ca două bărbi de țap. EMINESCU, N. 56.
14. [DLRLC] ZBÎRCI1, zbîrciuri, s. n. (Rar) Zbîrcitură.
15. [DLRM] ZBÎRCI1, zbîrcesc, vb. IV. Refl. A face zbîrcituri; a se strînge în cute; a se încreți. ◊ Expr. (Intranz.) A zbîrci din nas = a strîmba din nas, v. strîmba. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Comp. bg. bărča.
16. [Șăineanu, ed. VI] sbârcì v. a face sbârcituri. [Slav. *SŬBŬRČATI (bulg. NABŬRČAVAM), a se strânge].
17. [Scriban] zbîrcésc v. tr. (bg. bŭrčy, zbîrcesc [Bern. 1, 108], rudă cu zgîrcesc și zbîrcĭog). Zgîrcesc, încrețesc, strîng (o suprafață): arsura îĭ zbîrcise pelea. V. refl. Fața i se zbîrcise de bătrîneță. V. intr. A zbîrci din nas, a da semne de neplăcere. A zbîrci la joc (Bz.), a spurca, a greși, a da o lovitură greșită.
18. [DOOM 3] +zbârci s. n., pl. zbârciuri
19. [DOOM 3] +zbârci (a o ~) (a da greș) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. o zbârcesc, 3 sg. o zbârcește, imperf. 1 o zbârceam, perf. c. 1 am zbârcit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o zbârcesc, 3 să o/s-o zbârcească; imper. 2 sg. afirm. zbârcește-o; ger. zbârcind-o
20. [DOOM 3] +zbârci (a se ~) (a se încreți, a se rida) vb., ind. prez. 1 sg. mă zbârcesc, 3 sg. se zbârcește, imperf. 1 sg. mă zbârceam; conj. prez. 1 sg. să mă zbârcesc, 3 să se zbârcească; imper. 2 sg. afirm. zbârcește-te; ger. zbârcindu-mă
21. [DOOM 3] zbârci (a ~) (a rata) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. zbârcesc, 3 sg. zbârcește, imperf. 1 zbârceam; conj. prez. 1 sg. să zbârcesc, 3 să zbârcească
22. [DOOM 2] zbârci (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcește, imperf. 3 sg. zbârcea; conj. prez. 3 să zbârcească
23. [DOOM 3] zgârci1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgârcesc, 3 sg. se zgârcește, imperf. 1 sg. mă zgârceam; conj. prez. 1 sg. să mă zgârcesc, 3 să se zgârcească; imper. 2 sg. afirm. zgârcește-te; ger. zgârcindu-mă
24. [MDO] zbîrci (conj. zbîrcească)
25. [DER] ZBÎRCI3, zbîrcesc, vb. IV. Intranz. A rata (lovitura), la jocurile de copii. (prob. de la strigătul zbîr sau zbîrci, folosit pentru a intimida jucătorul aflat la rînd)
26. [DER] ZBÎRCI1, zbîrcesc, vb. IV. ~ 2. Tranz. A face să tremure (o suprafață netedă, oglinda apei, etc.). (din zbîr prin încrucișare cu bg. bărčă = a încreți [deriv. directă din bg. e dificilă d.p.d.v. fonetic])
27. [Argou] zbârci! interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.
28. [Argou] a o zbârci expr. a da greș, a eșua într-o încercare; a rata ținta.
29. [Argou] zbârcă, zbârci s. f. ratare; greșeală (în jocurile copiilor).
30. [DRAM 2021] zbârci¹, zbârciuri, s.n. Zbârcitură. – Der. regr. din zbârci² (DLRM, DEX, MDA).
31. [DRAM 2021] zbârcí², zbârcesc, v.r. A face cute, a se încreți. – Din bg. sbărča (DLRM, MDA).
32. [DRAM 2015] zbârci2, zbârcesc, vb. refl. – A face cute, a se încreți. – Din bg. sbărča (DLRM, DEX, MDA).
33. [DRAM 2015] zbârci1, zbârciuri, s.n. – Zbârcitură. – Der. regr. din zbârci2 (DLRM, DEX, MDA
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL