1. [DEX '09] ZBIERAT s. n. (Pop.) Faptul de a zbiera. – V. zbiera.
2. [MDA2] zbierat sn [At: ANON. CAR. / S și: sb~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: zbiera] (Îvp) 1-4 Zbierare (1-4).
3. [DEXI] zbierat s.n. (înv.,pop.) Faptul de a zbiera. • /v. zbiera.
4. [DEX '98] ZBIERAT s. n. Faptul de a zbiera. – V. zbiera.
5. [DLRM] ZBIERAT s. n. Faptul de a zbiera.
6. [DEX '09] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.
7. [DEX '09] ZBIERĂT s. n. v. zbieret.
8. [DEX '09] ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbierăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.
9. [MDA2] zberăt sn vz zbieret
10. [MDA2] zbiarăt sn vz zbieret
11. [MDA2] zbiera vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83v/22 / S și: sb~ / Pzi: zbier / E: pbl ml *exbelare, cf belare] 1 (D. animale și păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei Si: a rage, a răcni1 (1), a striga, a urla, a țipa1, (îrg) a răgi, (reg) a țiuli (1), a behăi (1), a boncălui (1), a cânta (11), a mugi (1), a râncăi, a râncălui1. 2 (D. oameni) A scoate sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau din cauza durerii, spaimei, mâniei etc.) Si: a rage, a răcni1, a striga (1), a țipa1 (1), a urla, (îvp) a toi, (înv) a chema (2), (reg) a puhăi2, a schițoi, a sparge, a stricni2, a țipoti1 (1), a țipui (1), a țipuri, a țivli. 3 (Pop; adesea fig) A jeli (cu glas tare). 4 (Reg; d. oameni, mai ales d. copii) A plânge tare (și cu zgomot).
12. [MDA2] zbierăt sn vz zbieret
13. [MDA2] zbieret sn [At: AR (1832) 2202/32 / V: (îrg) ~răt (S și: sbierăt), (înv) zbiarăt (S și: sbiarăt) / S și: sb~ / Pl: ~e / E: zbiera + -et] 1 Sunet puternic, caracteristic speciei, scos de animale și păsări Si: răcnet (1), răget, strigăt, țipăt, urlet, (rar) strigătură, (îvp) zbierat (2), zbierătură (2), (îrg) răcnitură, zbier (1), (înv) răcnire (1), strigăt (1), urlare, zbierare (2), (îvr) strigare, (îvr) țipătură, urlat, urlătură, behăire, behăit, behăitură, muget, mugire, mugit, mugitură, râncăit. 2 Sunet puternic scos de om (pentru a porni sau a opri o acțiune ori din cauza spaimei, mâniei, bucuriei etc.) Si: răcnet, răget, strigăt (1), țipăt (1), urlet, (rar) strigătură (1), (înv) zbierare (4), (îvp) zbierat (4), zbierătură (4), (îrg) răcnitură, zbier (2), (înv) chemare (1), răcnire, strigăt (1), țipare1, urlare, (îvr) țipat1, țipătură, urlat.
14. [DEXI] zbiera vb. I. intr. 1 (despre animale sau păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei. Oile ce pasc zbierînd (SIO.). 2 (despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni, a urla. Colonelul a zbierat prin telefon la căpitan (STANCU). ◊ (tr.) În sănătatea mirilor! zbieră Troșca. ♦ fig. A plînge, a se tîngui cu glas tare. Vai de biata inimioară Ca și lunca geme, zbiară (ALECS.). • prez.ind. zbier. /probabil lat. *exbelare.
15. [DEXI] zbierăt s.n. v. zbieret.
16. [DEXI] zbieret s.n. 1 Strigăt puternic, caracteristic speciei pe care îl scoate un animal sau o pasăre. Fără de zbieret merg la înjunghiere (VOIC.). 2 Strigăt puternic de mînie, de spaimă, de durere etc. pe care îl scoate un om. Din magazie se auzeau zbieretele unchiului său (POPOV.). • pl. -e. și zbierăt s.n. /zbiera + -et.
17. [DLRLC] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. V. rage, behăi, mugi. Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46. Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169. Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. 2. (Despre oameni) A striga. tare; a țipa, a răcni. Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28. Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplai? ALECSANDRI, T. I 431. ◊ Tranz. Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74. Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. (Fig.) Lunca țipă, lunca zbiară Pentr-un pui de căprioară. ALECSANDRI, P. P. 225.
18. [DLRLC] ZBIERET, zbierete, s. n. (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. V. behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbierăt s. n.
19. [DLRM] ZBIERA, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. – Lat *exbelare (= belare).
20. [DLRM] ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mîniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbierăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et.
21. [Șăineanu, ed. VI] sbierà v. 1. a striga tare și neplăcut, vorbind de măgari și de vaci; 2. fam. a striga în gura mare (de mânie, de durere): sbiară ca un îndrăcit. [Lat. *EXBELARE].
22. [Șăineanu, ed. VI] sbieret n. strigăt violent și disgrațios: sbieretul oilor; fam. sbieretele băieților.
23. [Scriban] zber (est) și zbier (vest), a -á v. intr. (lat. ex-bélo, -bêlare, îld. simplu bêlare, cl. balare, a behăi: it. belare, fr. bêler, pv. cat. sp. pg. belar. Deși ê se opune la prefacerea luĭ în ĭe, se poate presupune că la noĭ s’a pronunțat cu ĕ, așa cum óvum, s’a pronunțat *ŏvum. Nu e nevoĭe să se recurgă la *ex-verrare [de la vĕrres, vĭer], de unde sp. berrear și pg. berrar, a mugi ca vițelu). Strig, vorbind de măgarĭ și de vițeĭ. Iron. Strig, răcnesc: un orator zbera la tribună.
24. [Scriban] zbéret (est) și zbĭéret (vest) n., pl. e (d. zber). Strigăt de măgar saŭ de vițel. Iron. Strigăt, răcnet.
25. [DOOM 3] zbierat (pop., fam.) s. n.
26. [DOOM 2] zbierat (pop.) s. n.
27. [DOOM 3] zbiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zbier, 3 zbiară; conj. prez. 1 sg. să zbier, 3 să zbiere; imper. 2 sg. afirm. zbiară
28. [DOOM 3] zbieret s. n., pl. zbierete
29. [DOOM 2] zbiera (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiară; conj. prez. 3 să zbiere
30. [DOOM 2] zbieret s. n., pl. zbierete
31. [MDO] zbiera (ind. prez. 3 sg. și pl. zbiară)
32. [MDO] zbieret
33. [IVO-III] sbierăt, -rete.
34. [DER] sbiera (zbier, zbierat), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt).
35. [DER] ZBIERA, zbier, vb. I. ~ (lat. vĕrrāre < vĕrres (verraco); cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puțin prob. din lat. *bēlāre întrucît rezultatul ē > ie nu pare posibil)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL