1. [DEX '09] ZBICIUI vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
2. [MDA2] zbiciui vtr [At: ALEXI, W. / Pzi: ~esc / E: z- + biciui] (Reg) 1-8 A biciui (1-8).
3. [DEXI] zbiciui vb. IV. v. biciui.
4. [DLRLC] ZBICIUI vb. IV v. biciui.
5. [DLRM] ZBICIUI vb. IV. v. biciui.
6. [DEX '09] BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără milă. [Prez. ind. și: biciui] – Bici + suf. -ui.
7. [MDA2] biciui [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), producând usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu cravașa. 7 vt (Fig) A critica fără cruțare. 8 vt (Fig) A satiriza.
8. [DEXI] biciui vb. IV. 1 tr., refl. A (se) lovi cu biciul sau cu un instrument similar; a flagela. Să-l biciuiască cu vine crude (DOS.). ♦ (tr.) A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producînd usturime. În fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare (GÎRL.). 2 tr. fig. A critica, a satiriza fără cruțare. În aceste comedii, Caragiale biciuiește o concepție (IBR.). • prez.ind. -iesc, biciui, și (reg.) zbiciui vb. IV. /bici + -ui.
9. [CADE] BICIUI (-uesc) vb. tr. 1 A lovi, a bate cu biciul, a da bice: ~ caii ¶ 2 pr. ext. A plesni ca și cu biciul: și ploaia-i biciuește fără milă (VLAH.) ¶ 3 Fig. A critica aspru: biciuia și dărăma tot ce i se părea vrednic de cîrteală (ODOB.).
10. [DEX '98] BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și biciui. - Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] – Bici + suf. -ui.
11. [DLRLC] BICIUI, biciuiesc și biciui, vb. IV. Tranz. 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum poți să-i mai biciui? STANCU, D. 194. ♦ A lovi (fără voie), producînd usturime. În fuga nebună ierburile îl biciuiau și i se încolăceau ca șerpii de picioare. GÎRLEANU, L. 32. ◊ Fig. Se îndoiau ca niște arcuri și biciuiau văzduhul sărmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Soldații se strînseră mai bine în mantale, biciuiți de-un vînt... care le învăluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. Fig. A face (pe cineva) să sufere, a chinui (moralicește). Rîde... de farsa pe care mi-o joacă... De felul în care mă biciuie pînă la sînge cu frica și cu deznădejdea. DUMITRIU, B. F. 151. Biciuită într-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, D. 16. 3. Fig. A satiriza fără cruțare. În aceste comedii, Caragiale biciuiește o concepție. IBRĂILEANU, SP. CR. 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. ◊ Refl. pas. Haideți... la teatru romînesc, Unde relele din fire Necruțat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. – Variantă: (regional) zbiciui (TEODORESCU, P. P. 151) vb. IV.
12. [DLRM] BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producînd usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și biciui. – Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] – Din bici.
13. [Șăineanu, ed. VI] biciuì v. 1. a da lovituri de biciu, a bate cu biciul; 2. fig. a mustra cu asprime.
14. [Scriban] bicĭuĭésc v. tr. (d. bicĭ; rus. bičeváti) Bat cu bicĭu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-ĭ bicĭui pe demagogĭ. – Și zb- (Trans.).
15. [DOOM 3] biciui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. biciuiesc/biciui, 3 sg. biciuiește/biciuie, imperf. 1 biciuiam; conj. prez. 1 sg. să biciuiesc/să biciui, 3 să biciuiască/să biciuie
16. [DOOM 2] biciui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiește / biciuie, imperf. 3 sg. biciuia; conj. prez. 3 să biciuiască / să biciuie
17. [MDO] biciui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiesc, conj. biciuiască)
18. [IVO-III] biciuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
19. [CECC] Xerxes biciuie marea – Xerxes, regele Perșilor, pornind o expediție contra Greciei (anul 480 î.e.n.), a construit peste Helespont un pod de corăbii. Podul fiind smuls de furtună, Xerxes a poruncit ca marea să fie pedepsită cu 300 lovituri de bici, ca oricare sclav revoltat. Expresia se aplică unei sancțiuni sau unei întreprinderi absurde. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL