1. [DEX '09] ZAIFLÂC, zaiflâcuri, s. n. (Înv.) Indispoziție, slăbiciune, suferință. [Pr.: za-i-] – Din tc. zayiflik.
2. [MDA2] zaiflâc sn vz zaiflic
3. [Șăineanu, ed. VI] zaiflâc n. indispozițiune: sunt ferit de zaiflâc AL. [Turc. ZAIFLYK, infirmitate].
4. [MDA2] zaiflic sn [At: (a. 1837) IORGA, S. D. XII, 304 / P: za-i~ / V: ~lâc / Pl: ~uri / E: tc zayıflık, zaiflik] (Înv) 1 Boală (1). 2 Indispoziție. 3 Suferință.
5. [DEXI] zaiflîc s.n. (înv.) Indispoziție; slăbiciune, suferință. Sînt ferit de asemine zaifiîc (ALECS.). • sil. za-i-. pl. -uri. /<tc. zayiflik.
6. [CADE] †ZAIFLÎC sbst. 🩺 = INDISPOZIȚIE1: eu unul, slavă Domnului! sînt ferit de asemenea ~ (ALECS.) [tc.].
7. [DLRLC] ZAIFLÎC, zaiflîcuri, s. n. (Învechit) Indispoziție, slăbiciune, suferință. Alții în visuri de înălțare Se plîng de-o parte cu ah și vah / Că mereu sufăr de-o boală mare. Eu unu, slavă domnului, sînt ferit de asemine zaiflîc. ALECSANDRI, T. 92.
8. [DLRM] ZAIFLÎC s. n. (Înv.) Indispoziție, suferință. – Tc. zaiflik.
9. [Scriban] zaiflîc n., pl. urĭ (turc. zayiflyk). Sec. 18-19. Fam. Indispozițiune.
10. [DOOM 3] zaiflâc (înv.) (desp. za-i-flâc) s. n., pl. zaiflâcuri
11. [DOOM 2] zaiflâc (înv.) (za-i-flâc) s. n., pl. zaflâcuri
12. [DAR] zaiflic s.n. (înv.) indispoziție, slăbiciune, suferință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL