1. [DEX '09] WALKIE-TALKIE, walkie-talkie, s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: ŭochitochi] – Cuv. engl.
2. [DEXI] walkie-talkie [’woki’toki] s.n. invar. (tehn.) Aparat radiotelefonic portabil de emisie-recepție, construit pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. • /<engl., fr. walkie-talkie.
3. [DEX '98] WALKIE-TALKIE s. n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță; talkie-walkie. [Pr.: uoki-toki] – Cuv. engl.
4. [DN] WALKIE-TALKIE s.n. Aparat radiotelefonic portativ emițător și receptor, construit pentru comunicații la distanțe scurte. [Pron. woki-toki, scris și walky-talky. / < engl., fr. walkie-talkie, cf. engl. walk = plimbare, talk = vorbă].
5. [MDN '00] WALKIE-TALKIE UOKI-TOKI/ s. n. aparat portativ de radioemisie-recepție, pentru comunicații la distanțe scurte; talkie-walkie. (< engl., fr. walkie-talkie)
6. [MDA2] walkie~talkie sni [At: DN3 / P: uoki~toki / V: talkie~walkie / S și: walky-talky / E: eg walkie-talkie] (Teh) Aparat portabil de emisie-recepție la mică distanță.
7. [DN] WALKY-TALKY s.n. v. walkie-talkie.
8. [DOOM 3] walkie-talkie (engl.) [pron. ŭokitoki] s. n., pl. walkie-talkie
9. [DOOM 2] walkie-talkie (angl.) [pron. ŭochitochi] s. n., art. walkie-talkie-ul; pl. walkie-talkie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL