1. [DEX '09] VĂICĂREȚ, -EAȚĂ, văicăreți, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. – Văicări + suf. -eț.
2. [MDA2] văicăreț, ~eață smf, a [At: SCL 1958, 256 / Pl: ~eți, ~e / E: văicări + -eț] (Fam; dep) 1-4 (Persoană) care are obiceiul să se văicărească (1-2) Si: (fam; reg; dep) văicăros (1-4).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL